16 definiții pentru corci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corci1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ / E: mg korcs] (Reg) Corcitură.

corci2 vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / V: curci / Pzi: ~cesc / E: corci1] 1-2 (D. plante, animale) A (se) încrucișa. 3-4 (Prt) A (se) altera caracterul rasei prin împerechere nepotrivită. 5-6 (Prt) A (se) strica puritatea etnică prin amestec cu elemente străine.

CORCI1, corci, s. m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.

CORCÍ2, corcesc, vb. IV Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci1.

CORCI ~ m. v. CORCITURĂ. /<ung. korcs

A SE CORCÍ se ~éște intranz. (despre plante sau despre animale de diferite specii) A se încrucișa căpătând însușiri noi. /Din corci

corcì v. 1. a împerechia animale de soiuri diferite, a amesteca prin împerechere rasele (ex. o cățea cu un ogar, cu un prepelicar, cu un copoiu); 2. fig. a degenera. [V. corciu].

1) corcĭ adj. m., pl. tot așa (ung. korcs, corcit, încrucișat, d. lat. crux, crucis, cruce. V. cruce). Mold. Corcit: canar corcĭ cu scatiŭ.

2) corcĭ n., pl. urĭ (rut. korċ). Nord. Tufă, tufiș.

corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s’a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corci (corcitură) s. m., pl. corci

corcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcésc, imperf. 3 sg. corceá; conj. prez. 3 sg. și pl. corceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORCI s. v. bastard, corcitură, metis, tufă.

CORCÍ vb. (BIOL.) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucișa. (Două specii de animale se pot ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

córci (-oárce), adj.1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard).

córci (-iuri), s. n. – (Bucov., Maram.) Desiș, tufiș, hățiș. Rut. korč (Tiktin).

Intrare: corci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corci
  • corcire
  • corcit
  • corcitu‑
  • corcind
  • corcindu‑
singular plural
  • corcește
  • corciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corcesc
(să)
  • corcesc
  • corceam
  • corcii
  • corcisem
a II-a (tu)
  • corcești
(să)
  • corcești
  • corceai
  • corciși
  • corciseși
a III-a (el, ea)
  • corcește
(să)
  • corcească
  • corcea
  • corci
  • corcise
plural I (noi)
  • corcim
(să)
  • corcim
  • corceam
  • corcirăm
  • corciserăm
  • corcisem
a II-a (voi)
  • corciți
(să)
  • corciți
  • corceați
  • corcirăți
  • corciserăți
  • corciseți
a III-a (ei, ele)
  • corcesc
(să)
  • corcească
  • corceau
  • corci
  • corciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)