opțiuni

2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORCÍ2, corcesc, vb. IV. Refl. (Despre plante sau animale din specii ori rase diferite) A se încrucișa, a se amesteca (dând naștere la hibrizi nevaloroși). – Din corci1.

CORCI1, corci, s. m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.

CORCI1, corci, s. m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.

corci1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ / E: mg korcs] (Reg) Corcitură.

corci2 vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / V: curci / Pzi: ~cesc / E: corci1] 1-2 (D. plante, animale) A (se) încrucișa. 3-4 (Prt) A (se) altera caracterul rasei prin împerechere nepotrivită. 5-6 (Prt) A (se) strica puritatea etnică prin amestec cu elemente străine.

CORCÍ2, corcesc, vb. IV Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci1.

CORCÍ2, corcesc, vb. IV. Refl. (Despre două plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca.

CORCI1, corci, s. m. (Regional) Corcitură. Cîinele meu se vede că-i corci de lup. CONTEMPORANUL, VIIII 2.

CORCI ~ m. v. CORCITURĂ. /<ung. korcs

A SE CORCÍ se ~éște intranz. (despre plante sau despre animale de diferite specii) A se încrucișa căpătând însușiri noi. /Din corci

corcì v. 1. a împerechia animale de soiuri diferite, a amesteca prin împerechere rasele (ex. o cățea cu un ogar, cu un prepelicar, cu un copoiu); 2. fig. a degenera. [V. corciu].

2) corcĭ n., pl. urĭ (rut. korċ). Nord. Tufă, tufiș.

1) corcĭ adj. m., pl. tot așa (ung. korcs, corcit, încrucișat, d. lat. crux, crucis, cruce. V. cruce). Mold. Corcit: canar corcĭ cu scatiŭ.

corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s’a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corcí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcésc, imperf. 3 sg. corceá; conj. prez. 3 să corceáscă

corci1 (corcitură) (reg.) s. m., pl. corci

corci (corcitură) s. m., pl. corci

corcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcésc, imperf. 3 sg. corceá; conj. prez. 3 sg. și pl. corceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORCI s. v. bastard, corcitură, metis, tufă.

CORCÍ vb. (BIOL.) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucișa. (Două specii de animale se pot ~.)

corci s. v. BASTARD. CORCITURĂ. METIS. TUFĂ.

arată toate definițiile

Intrare: corci (s.m.)
corci1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corci
  • corciul
  • corciu‑
plural
  • corci
  • corcii
genitiv-dativ singular
  • corci
  • corciului
plural
  • corci
  • corcilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: corci (vb.)
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corci
  • corcire
  • corcit
  • corcitu‑
  • corcind
  • corcindu‑
 singular plural
  • corcește
  • corciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corcesc
 (să)
  • corcesc
  • corceam
  • corcii
  • corcisem
a II-a (tu)
  • corcești
 (să)
  • corcești
  • corceai
  • corciși
  • corciseși
a III-a (el, ea)
  • corcește
 (să)
  • corcească
  • corcea
  • corci
  • corcise
plural I (noi)
  • corcim
 (să)
  • corcim
  • corceam
  • corcirăm
  • corciserăm
  • corcisem
a II-a (voi)
  • corciți
 (să)
  • corciți
  • corceați
  • corcirăți
  • corciserăți
  • corciseți
a III-a (ei, ele)
  • corcesc
 (să)
  • corcească
  • corceau
  • corciră
  • corciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corci (s.m.)

etimologie:

corci (vb.)

  • 1. (Despre plante sau animale din specii ori rase diferite) A se încrucișa, a se amesteca (dând naștere la hibrizi nevaloroși).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: amesteca hibrida încrucișa

etimologie: