2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

convíns, ~ă a [At: (a. 1855) URICARIUL V, 194/15 / Pl: ~nși, ~e / E: convins] 1 Care a fost determinat să adopte o părere. 2 Care este încredințat că... 3 Ferm.

CONVÍNS, -Ă, convinși, -se, adj. Care a dobândit o convingere, care are convingerea că...; încredințat; ferm, hotărât. – V. convinge.

CONVÍNS, -Ă, convinși, -se, adj. Care a dobândit o convingere, care are convingerea că...; încredințat; ferm, hotărât. – V. convinge.

CONVÍNS, -Ă, convinși, -se, adj. Care a dobîndit o convingere; ferm în convingerile sale; încredințat. Partizan convins al luptei pentru pace.Membrii de partid din sindicate trebuie să fie convinși că munca sindicală poate fi dusă cu succes numai pe baza metodelor de convingere, a disciplinei tovărășești, a dezvoltării unei largi inițiative creatoare. REZ. HOT. I 61.

CONVÍNS ~să (~și, ~se) 1) v. A CONVINGE. 2) Care are convingeri nestrămutate; încredințat. Celibatar ~. /v. a convinge

convins a. care crede în realitatea unui lucru.

*convíns, -ă adj. Pătruns de o ideĭe: conservator convins.

convínge [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: convíng / E: lat convincere după învinge] 1 vt A determina pe cineva, prin dovezi și argumente, să adopte o părere. 2 vt A determina pe cineva să recunoască veridicitatea unui lucru. 3 vr A se încredința de ceva. 4 vr A ajunge la recunoașterea unui adevăr. 5 vt A determina pe cineva să facă un lucru.

CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge).

CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge).

CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. (Construit cu prep. «de», «despre» sau cu o propoziție completivă introdusă prin «că» sau «să») A face pe cineva să adopte o părere, pe bază de dovezi și argumente, să se încredințeze de ceva, să recunoască ceva ca adevărat. Partidul sădește adînc în conștiința comuniștilor învățătura că a conduce înseamnă a ști să convingi masele de justețea politicii partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704. ◊ Refl. A-și da seama, a recunoaște (că ceva este într-un anumit fel). Ion Mititelu crede că a cîștigat lozul cel mare, apoi se convinge că s-a înșelat. V. ROM. noiembrie 1953, 284. În sfîrșit, v-ați convins că nu-i nici o primejdie de trecut prin codru. ALECSANDRI, T. I 429. – Forme gramaticale: perf. s. convinsei, part. convins.

CONVÍNGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ refl. A-și da seama, a se încredința că ceva este într-un anumit fel. [P.i. convíng, perf. s. -insei, part. -ins. / < lat., it. convincere, după învinge].

CONVÍNGE vb. I. tr. a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere. II. refl. a se încredința de ceva. (< lat. convincere)

A SE CONVÍNGE mă convíng intranz. A ajunge să fie sigur (de ceva); a-și da seama; a se încredința. /<lat. convincere

A CONVÍNGE convíng tranz. (persoane) A face să se convingă. /<lat. convincere

convinge v. 1. a sili prin raționamente sau probe evidente, a recunoaște adevărul unui fapt; 2. a se asigura de realitatea unui lucru.

*convíng, -víns a -vínge v. tr. (lat. convincere, fr. convaincre. V. înving). Fac pe cineva să creadă ce spun eŭ. V. refl. Mă asigur, mă încredințez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

convínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convíng, perf. s. 3 sg. convínse; part. convíns

convínge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convíng, perf. s. 1 sg. convinséi, 1 pl. convínserăm; part. convíns


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONVÍNS adj. 1. v. răspicat. 2. încredințat, sigur. (Era ~ că îl va înțelege.)

CONVINS adj. 1. categoric, decis, ferm, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 2. încredințat, sigur. (Era ~ că îl va înțelege.)

CONVÍNGE vb. 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredința, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 3. a se încredința, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)

arată toate definițiile

Intrare: convins
convins adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • convins
  • convinsul
  • convinsu‑
  • convinsă
  • convinsa
plural
  • convinși
  • convinșii
  • convinse
  • convinsele
genitiv-dativ singular
  • convins
  • convinsului
  • convinse
  • convinsei
plural
  • convinși
  • convinșilor
  • convinse
  • convinselor
vocativ singular
plural
Intrare: convinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • convinge
  • convingere
  • convins
  • convinsu‑
  • convingând
  • convingându‑
singular plural
  • convinge
  • convingeți
  • convingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conving
(să)
  • conving
  • convingeam
  • convinsei
  • convinsesem
a II-a (tu)
  • convingi
(să)
  • convingi
  • convingeai
  • convinseși
  • convinseseși
a III-a (el, ea)
  • convinge
(să)
  • convingă
  • convingea
  • convinse
  • convinsese
plural I (noi)
  • convingem
(să)
  • convingem
  • convingeam
  • convinserăm
  • convinseserăm
  • convinsesem
a II-a (voi)
  • convingeți
(să)
  • convingeți
  • convingeați
  • convinserăți
  • convinseserăți
  • convinseseți
a III-a (ei, ele)
  • conving
(să)
  • convingă
  • convingeau
  • convinseră
  • convinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

convins

  • 1. Care a dobândit o convingere, care are convingerea că...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ferm hotărât sigur încredințat 2 exemple
    exemple
    • Partizan convins al luptei pentru pace.
      surse: DLRLC
    • Membrii de partid din sindicate trebuie să fie convinși că munca sindicală poate fi dusă cu succes numai pe baza metodelor de convingere, a disciplinei tovărășești, a dezvoltării unei largi inițiative creatoare. REZ. HOT. I 61.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi convinge
    surse: DEX '98 DEX '09

convinge

  • 1. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Partidul sădește adînc în conștiința comuniștilor învățătura că a conduce înseamnă a ști să convingi masele de justețea politicii partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2704.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Ion Mititelu crede că a cîștigat lozul cel mare, apoi se convinge că s-a înșelat. V. ROM. noiembrie 1953, 284.
        surse: DLRLC
      • În sfîrșit, v-ați convins că nu-i nici o primejdie de trecut prin codru. ALECSANDRI, T. I 429.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină convincere (după învinge).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN