Definiția cu ID-ul 441023:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

convínge (convíng, convíns), vb. – A face pe cineva să adopte o părere. Lat. convincere (sec. XIX), asimilat la conjug. lui a învinge.Der. convicțiune, s. f. (înv.), înlocuit de convingere, s. f.; convingător, adj.