conversá vi [At: STAMATI, D. / Pzi: ~séz / E: fr converser, lat conversare] 1 A sta de vorbă cu cineva. 2 A întreține o convorbire.

CONVERSÁ, conversez, vb. I. Intranz. A sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire; a discuta. – Din fr. converser, lat. conversari.

CONVERSÁ, conversez, vb. I. Intranz. A sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire; a discuta. – Din fr. converser, lat. conversari.

CONVERSÁ, conversez, vb. I. Intranz. (Ieșit din uz) A sta de vorbă, a întreține o discuție, a avea o convorbire, a discuta. Conversam și discutam ceasuri întregi literatură, artă și științe. GHICA, S. 250. A doua zi am petrecut-o mai toată conversînd cu Vilara. NEGRUZZI, S. I 309.

conversá (a ~) vb., ind. prez. 3 converseáză

conversá vb., ind. prez. 1 sg. converséz, 3 sg. și pl. converseáză

CONVERSÁ vb. v. discuta.

CONVERSÁ vb. I. intr. A vorbi cu cineva, a discuta, a susține o conversație. [< fr. converser, cf. lat. conversari].

CONVERSÁ vb. intr. a vorbi cu cineva, a susține o conversație. (< fr. converser, lat. conversari)

A CONVERSÁ ~éz intranz. A ține o conversație; a sta de vorbă; a convorbi; a discuta; a disputa. /<fr. converser

conversà v. a sta de vorbă cu cineva.

convérs, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~rși, ~e / E: fr converse, lat conversus] (D. judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau fără a altera adevărul ei.

CONVÉRS, -Ă, converși, -se, adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. – Din fr. converse, lat. conversus.

CONVÉRS, -Ă, converși, -se, adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. – Din fr. converse, lat. conversus.

convérs adj. m., pl. convérși; f. convérsă, pl. convérse

convérs adj. m., pl. convérși; f. sg. convérsă, pl. convérse

CONVÉRS, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Al cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. [Cf. lat. conversus, fr. convers].

CONVÉRS², -Ă adj. (despre călugări) folosit la treburile gospodărești (în mănăstire). (< fr. convers, lat. conversus)

CONVÉRS¹, -Ă adj. 1. (despre judecăți, raționamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecății sau a altera adevărul ei. 2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre... (< fr. convers, lat. conversus)

*convérg, -vérs, a -vérge v. intr. (lat. con-vérgere, V. diverg). Tind spre acelașĭ punct: razele lentileĭ converg spre focar, drumurile converg spre oraș, opiniunile converg tot acolo (saŭ într’acolo). – Part. nu e uzitat.