11 definiții pentru contumacie

contumacíe1 sf [At: HAMANGIU, C. C. 58 / V: (înv) ~ce, ~máție / E: fr contumace, lat contumacia] (Jur) 1 Absență nejustificată de la judecată a inculpatului. 2 (Îlav) În ~ Fără a fi prezent la proces.

contumácie2 sf [At: DICȚ. / V: (înv) ~máț sms, ~tromáție / Pl: ~ii / E: ger Kontumaz] (Înv) Carantină.

CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului. ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia.

CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului. ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia.

CONTUMACÍE s. f. (Jur.) Absență de Ia judecată a unui inculpat. ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a se fi prezentat la proces. A fost judecat în contumacie.

contumacíe s. f., art. contumacía, g.-d. contumacíi, art. contumacíei

contumacíe s. f., art. contumacía, g.-d. contumacíi, art. contumacíei

CONTUMACÍE s.f. Absență a unui inculpat de la judecată. ◊ În contumacie = în lipsă. [Gen. -iei. / cf. it. contumacia, fr. contumace, lat. contumacia – nesupunere].

CONTUMACÍE s. f. absență a unui inculpat de la judecată. ♦ în ~ = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia)

CONTUMACÍE f. jur. Absență nejustificată de la un proces penal a inculpatului. A fi condamnat în ~. [Art. contumacia; G.-D. contumaciei; Sil. -ci-e] /<fr. contumace, lat. contumacia

*contumácie f. (lat. contumacia). Refuz, lipsa de comparațiune la judecată într'o afacere criminală. – Și -acíe.

Intrare: contumacie
contumacie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contumacie contumacia
plural
genitiv-dativ singular contumacii contumaciei
plural
vocativ singular
plural