Definiția cu ID-ul 912462:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTUMACIE s. f. (Jur.) Absență de Ia judecată a unui inculpat. ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a se fi prezentat la proces. A fost judecat în contumacie.