contratímp sm [At: CARAGIALE, N. S. 51 / Pl: ~i / E: contra³ + timp după fr contretemps] 1 (Muz) Deplasare a accentului de pe un timp tare al măsurii pe un timp slab. 2 (Muz) Partea slabă a măsurii sau a timpului unei melodii. 3 Nepotrivire. 4 (Îlav) În ~ Inoportun.

CONTRATÍMP, contratimpi, s. m. 1. (Muz.) Deplasare, prin apariția unei pauze, a accentului de pe un timp tare al măsurii pe un timp slab. 2. Nepotrivire, inoportunitate. ◊ Expr. În contratimp = la timp nepotrivit; inoportun. – Contra¹- + timp (după fr. contretemps).

CONTRATÍMP, contratimpi, s. m. 1.(Muz.) Deplasarea accentului de pe un timp accentuat al măsurii pe un timp slab. 2. Nepotrivire, inoportunitate. ◊ Expr. În contratimp = la timp nepotrivit; inoportun. – Contra¹ + timp (dupa fr. contretemps).

CONTRATÍMP, contratimpi, s. m. 1. (Muz.) Notă plasată pe timpul slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză. Toba cu grupetele ei în contratimp, asta e piperul marșului. CARAGIALE, S. N. 51. 2. (Numai în loc. adv.) În contratimp = la timp nepotrivit, inoportun. A face ceva în contratimp.

CONTRATÍMP s.m. 1. (Muz.) Accentuarea timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză; partea slabă a măsurii sau a timpului unei melodii. 2. (Rar) Inoportunitate, nepotrivire. ◊ În contratimp = nepotrivit, inoportun. [Cf. it. contrattempo, fr. contretemps].

CONTRATÍMP s. m. 1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză. 2. inoportunitate, nepotrivire. ♦ în ~ = inoportun. (după fr. contretemps)

CONTRATÍMP ~i m. 1) muz. Notă care ocupă timpul slab al unei măsuri (timpul tare fiind ocupat de o pauză). 2): În ~ la un moment nepotrivit; în mod inoportun. /<it. contratempo

contratímp s. m., pl. contratímpi corectată

contratímp s. m., pl. contratímpi

contratimp

contratimp.

contratimp (< contra + timp), una din modalitățile de a deplasa accentul* metric – cealaltă fiind sincopa*, la care se adaugă dislocările metrice rezultând exclusiv din frazare*. C. constă din înlocuirea repetată prin pauze* a timpilor (1, 2) accentuați sau a părților accentuate de timp. Astfel, c. întârzie apariția accentului metric [v. metru (1)], spre deosebire de sincopă, care poate apărea izolat, c. se produce numai în lanț – de obicei în acompaniament, dar și în melodie. Uneori, c. se combină cu sincopa dând naștere contratimpului sincopat. V. accent (III, 1, 3); ritm.

CONTRATÍMP (< contra¹ + timp) s. m. 1. (MUZ.) Deplasare, prin apariția unei pauze, a accentului de un timp pe altul sau pe o fracțiune de timp tare al măsurii pe un timp slab. 2. Circuit în c. = circuit electric sau electronic avînd un număr par de elemente grupate simetric, astfel încît tensiunile electrice aplicate celor două jumătăți să fie egale și în opoziție; se utilizează la amplificatoare, redresoare etc. în c. sau în push-pull. 3. în contratimp = (la moment) nepotrivit; inoportun.