contratímp sm [At: CARAGIALE, N. S. 51 / Pl: ~i / E: contra³ + timp după fr contretemps] 1 (Muz) Deplasare a accentului de pe un timp tare al măsurii pe un timp slab. 2 (Muz) Partea slabă a măsurii sau a timpului unei melodii. 3 Nepotrivire. 4 (Îlav) În ~ Inoportun.

CONTRATÍMP, contratimpi, s. m. 1. (Muz.) Deplasare, prin apariția unei pauze, a accentului de pe un timp tare al măsurii pe un timp slab. 2. Nepotrivire, inoportunitate. ◊ Expr. În contratimp = la timp nepotrivit; inoportun. – Contra¹- + timp (după fr. contretemps).

CONTRATÍMP, contratimpi, s. m. 1.(Muz.) Deplasarea accentului de pe un timp accentuat al măsurii pe un timp slab. 2. Nepotrivire, inoportunitate. ◊ Expr. În contratimp = la timp nepotrivit; inoportun. – Contra¹ + timp (dupa fr. contretemps).

CONTRATÍMP, contratimpi, s. m. 1. (Muz.) Notă plasată pe timpul slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză. Toba cu grupetele ei în contratimp, asta e piperul marșului. CARAGIALE, S. N. 51. 2. (Numai în loc. adv.) În contratimp = la timp nepotrivit, inoportun. A face ceva în contratimp.

contratímp s. m., pl. contratímpi corectată

contratímp s. m., pl. contratímpi

CONTRATÍMP s.m. 1. (Muz.) Accentuarea timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză; partea slabă a măsurii sau a timpului unei melodii. 2. (Rar) Inoportunitate, nepotrivire. ◊ În contratimp = nepotrivit, inoportun. [Cf. it. contrattempo, fr. contretemps].

CONTRATÍMP s. m. 1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză. 2. inoportunitate, nepotrivire. ♦ în ~ = inoportun. (după fr. contretemps)

CONTRATÍMP ~i m. 1) muz. Notă care ocupă timpul slab al unei măsuri (timpul tare fiind ocupat de o pauză). 2): În ~ la un moment nepotrivit; în mod inoportun. /<it. contratempo

contratimp (< contra + timp), una din modalitățile de a deplasa accentul* metric – cealaltă fiind sincopa*, la care se adaugă dislocările metrice rezultând exclusiv din frazare*. C. constă din înlocuirea repetată prin pauze* a timpilor (1, 2) accentuați sau a părților accentuate de timp. Astfel, c. întârzie apariția accentului metric [v. metru (1)], spre deosebire de sincopă, care poate apărea izolat, c. se produce numai în lanț – de obicei în acompaniament, dar și în melodie. Uneori, c. se combină cu sincopa dând naștere contratimpului sincopat. V. accent (III, 1, 3); ritm.

CONTRATÍMP (< contra¹ + timp) s. m. 1. (MUZ.) Deplasare, prin apariția unei pauze, a accentului de un timp pe altul sau pe o fracțiune de timp tare al măsurii pe un timp slab. 2. Circuit în c. = circuit electric sau electronic avînd un număr par de elemente grupate simetric, astfel încît tensiunile electrice aplicate celor două jumătăți să fie egale și în opoziție; se utilizează la amplificatoare, redresoare etc. în c. sau în push-pull. 3. în contratimp = (la moment) nepotrivit; inoportun.