CONTRATIMP s.m. 1. (Muz.) Accentuarea timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză; partea slabă a măsurii sau a timpului unei melodii. 2. (Rar) Inoportunitate, nepotrivire. ◊ În contratimp = nepotrivit, inoportun. [Cf. it. contrattempo, fr. contretemps].