2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTRARIAT, -Ă, contrariați, -te, adj. Surprins în mod neplăcut de o împotrivire sau de un fapt care îi contrazice părerile sau așteptările. [Pr.: -ri-at] – V. contraria.
CONTRARIAT, -Ă, contrariați, -te, adj. Surprins în mod neplăcut de o împotrivire sau de un fapt care îi contrazice părerile sau așteptările. [Pr.: -ri-at] – V. contraria.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Iris
- acțiuni
contrariat, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 123 / P: ~ri-at / Pl: ~ați, ~e / E: contraria] Surprins în mod neplăcut de o împotrivire sau de un fapt care îi contrazice părerile sau așteptările.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRARIAT, -Ă, contrariați,-te, adj. (Despre persoane) Supărat sau surprins în mod neplăcut din cauza unei împotriviri sau a unui fapt care-i contrazice părerile sau așteptările. Păru foarte contrariat de această inexactitate. C. PETRESCU, C. V. 123. – Pronunțat: -ri-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRARIA, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau așteptărilor, dorințelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
contraria vt [At: STAMATI, D. / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: fr contrarier] 1 A face sau a spune contrariul a ceea ce spune sau face altul. 2 A se împotrivi cuiva. 3 A pune piedică. 4 A surprinde pe cineva în mod neplăcut. 5 A supăra pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRARIA, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau dorințelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CONTRARIA, contrariez, vb. I. Tranz. A supăra sau a surprinde în mod neplăcut pe cineva, făcînd sau spunîndu-i ceva care se opune convingerilor, dorinței sau intențiilor sale. Vestea aceasta mă contrariază. ▭ Luminița trecuse de la durerea pe care voia s-o aline altuia, la nerăbdarea să nu fie contrariată ea. C. PETRESCU, Î. I 242. Ceva-ceva să-l fi contrariat, apoi striga [furios]. GHICA, S. 518. – Pronunțat: -ri-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTRARIA vb. I. tr. A surprinde neplăcut pe cineva (făcînd sau spunînd ceva în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. contrarier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRARIA vb. tr. a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa). (< fr. contrarier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONTRARIA ~ez tranz. (persoane) A surprinde neplăcut prin vorbe și prin fapte neașteptate și nedorite. [Sil. -ri-a] /<fr. contrarier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contrarià v. 1. a zice sau a face contrar altora; 2. a împiedica, a se opune: a contraria un proiect.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contrariéz v. tr. (lat. contrariare, d. contrarius, contrar; fr. contrarier). Mă opun vorbelor, actelor, voințeĭ cuĭva. Cauzez neplăcere: vorba ta mă contrariază. Împedec: vînturile contrariază mersu corăbiiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contraria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. contrariez (desp. -ri-ez), 3 contrariază, 1 pl. contrariem; conj. prez. 1 sg. să contrariez, 3 să contrarieze; ger. contrariind (desp. -ri-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
contraria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 contrariază, 1 pl. contrariem (-ri-em); conj. prez. 3 să contrarieze; ger. contrariind (-ri-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contraria vb. (sil. -ri-a-), ind. prez. 1 sg. contrariez, 3 sg. și pl. contrariază, 1 pl. contrariem (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. contrarieze; ger. contrariind (sil. -ri-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contraria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. contrariază, 1 pl. contrariem, ger. contrariind)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
contrariez, -riază 3, -rieze 3 conj., -riam 1 imp., -riat prt., -riind ger., -riere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONTRARIAT adj. șocat, vexat, (fig.) izbit. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTRARIAT adj. șocat, vexat, (fig.) izbit. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTRARIA vb. a șoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTRARIA vb. a șoca, a vexa, (fig.) a izbi. (M-au ~ cele auzite.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: -ri-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
contrariat, contrariatăadjectiv
- 1. Surprins în mod neplăcut de o împotrivire sau de un fapt care îi contrazice părerile sau așteptările. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Păru foarte contrariat de această inexactitate. C. PETRESCU, C. V. 123. DLRLC
-
etimologie:
- contraria DEX '98 DEX '09
contraria, contrariezverb
- 1. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intențiilor sau așteptărilor, dorințelor sale. DEX '09 DLRLC DN
- Vestea aceasta mă contrariază. DLRLC
- Luminița trecuse de la durerea pe care voia s-o aline altuia, la nerăbdarea să nu fie contrariată ea. C. PETRESCU, Î. I 242. DLRLC
- Ceva-ceva să-l fi contrariat, apoi striga [furios]. GHICA, S. 518. DLRLC
-
etimologie:
- contrarier DEX '09 DEX '98 DN