2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRACARA, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.

CONTRACARA, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.

contracara vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr contrecarrer] A zădărnici planurile, intențiile, acțiunile etc. cuiva.

CONTRACARA, contracarez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se opune voinței sau acțiunii cuiva, a împiedica planurile cuiva; a se pune de-a curmezișul. [îl] bănuia pus într-adins acolo, să-l spioneze și să-i contracareze mișcările. PAS. Z. III 99.

CONTRACARA vb. I. tr. A se opune direct voinței, proiectelor, acțiunii cuiva; a împiedica planurile cuiva. [Cf. fr. contrecarrer].

CONTRACARA vb. tr. a se opune direct voinței sau acțiunii cuiva. (< fr. contrecarrer)

A CONTRACARA ~ez tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca. /<fr. contrecarrer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+contracarare s. f., g.-d. art. contracarării

contracara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contracarez, 3 contracarea; conj. prez. 1 sg. să contracarez, 3 să contracareze

contracara (a ~) vb., ind. prez. 3 contracarea

contracara vb., ind. prez. 1 sg. contracarez, 3 sg. și pl. contracarea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTRACARARE s. anihilare, anulare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

CONTRACARA vb. a anihila, a anula, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...)

Intrare: contracarare
contracarare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contracarare
  • contracararea
plural
  • contracarări
  • contracarările
genitiv-dativ singular
  • contracarări
  • contracarării
plural
  • contracarări
  • contracarărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contracara
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contracara
  • contracarare
  • contracarat
  • contracaratu‑
  • contracarând
  • contracarându‑
singular plural
  • contracarea
  • contracarați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contracarez
(să)
  • contracarez
  • contracaram
  • contracarai
  • contracarasem
a II-a (tu)
  • contracarezi
(să)
  • contracarezi
  • contracarai
  • contracarași
  • contracaraseși
a III-a (el, ea)
  • contracarea
(să)
  • contracareze
  • contracara
  • contracară
  • contracarase
plural I (noi)
  • contracarăm
(să)
  • contracarăm
  • contracaram
  • contracararăm
  • contracaraserăm
  • contracarasem
a II-a (voi)
  • contracarați
(să)
  • contracarați
  • contracarați
  • contracararăți
  • contracaraserăți
  • contracaraseți
a III-a (ei, ele)
  • contracarea
(să)
  • contracareze
  • contracarau
  • contracara
  • contracaraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contracarare, contracarărisubstantiv feminin

contracara, contracarezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.