CONTRACARÁRE s. v. anihilare.

contracara vt [At: DN³ / Pzi: ~réz / E: fr contrecarrer] A zădărnici planurile, intențiile, acțiunile etc. cuiva.

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. A împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza. – Din fr. contrecarrer.

CONTRACARÁ, contracarez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A se opune voinței sau acțiunii cuiva, a împiedica planurile cuiva; a se pune de-a curmezișul. [îl] bănuia pus într-adins acolo, să-l spioneze și să-i contracareze mișcările. PAS. Z. III 99.

contracará (a ~) vb., ind. prez. 3 contracareáză

contracará vb., ind. prez. 1 sg. contracaréz, 3 sg. și pl. contracareáză

CONTRACARÁ vb. v. anihila.

CONTRACARÁ vb. I. tr. A se opune direct voinței, proiectelor, acțiunii cuiva; a împiedica planurile cuiva. [Cf. fr. contrecarrer].

CONTRACARÁ vb. tr. a se opune direct voinței sau acțiunii cuiva. (< fr. contrecarrer)

A CONTRACARÁ ~éz tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a dejuca. /<fr. contrecarrer

CONTRACARARE s. anihilare, anulare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

CONTRACARA vb. a anihila, a anula, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...)