6 intrări

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contrá3 vt [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / Pzi: ~réz / E: fr contrer] 1 A contrazice. 2 (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3 (La bridge) A cere o amendă dublă Si: a se opune.

cóntra2 [At: P. MAIOR, IST. 271/3 / V: coántra, cóndra, cóndră, cóndri / E: lat contra] 1 pp În schimbul. 2 pp În direcția opusă. 3 pp Împotriva. 4 pp (Îlav) Din ~ sau ~tra Dimpotrivă. 5 pp (Îe) Pro și ~ Pentru și împotriva. 6 pp (Îe) A sta (în) ~ sau de ~tră sau a pune sau (a se lua) în ~ sau (de ~tră) A se împotrivi. 7 pp (Îe) A fi sau a se lua (în) ~ cu cineva A fi în dezacord cu cineva. 8 pp (Îe) Om de ~tră Om care caută ceartă. 9 av Împotrivă. 10 av Cu totul altfel.

cóntra1- [At: DEX2 / E: fr contre, it contra] Element de compunere cu sensul de „împotriva”, „opus”.

CÓNTRA2 prep., adv. I. Prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. Adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it. contra.

CÓNTRA2 prep., adv. I. Prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. Adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it. contra.

CONTRA1- Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe. – Din fr. contre-, lat., it. contra.

CONTRA1- Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe. – Din fr. contre-, lat., it. contra.

CONTRÁ3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.

CONTRÁ3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.

CÓNTRA2 prep. 1. (Construit cu genitivul adesea precedat de prep. «în») împotriva (cuiva sau a ceva). Se îndreaptă contra vîntului. ◊ (Eliptic) Trebuie să iei atitudine, pentru sau contra. ◊ (Arătînd ostilitate) Ești contra mea, Haralambie. SAHIA, N. 104. Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. ◊ (Adverbial) Cine-i contra, să-l vedem, Ca să-l știe soții. COȘBUC, P. I 428. ◊ Loc- adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă, cu totul altfel. Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141. De atunci n-am mai făcut nici un progres în această artă; ba chiar aș putea zice din contră! ODOBESCU, S. III 21. 2. În schimbul (altei valori). Biletele de teatru se vînd contra cost. – Formă gramaticală: (în locuțiune) contră.

CONTRA1- Element de compunere arătînd, în general, opunere, reacțiune, contrast, care servește la formarea unor substantive ca contracandidat sau a unor verbe ca contraataca, contrabalansa etc.

CONTRÁ vb. I. tr. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. ♦ (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. [< fr. contrer].

CÓNTRA prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Din contra = dimpotrivă. 2. În schimbul (altei valori). // adv. Împotriva cuiva; cu totul altfel. // Element prim de compunere savantă care înseamnă „opus”, „împotriva”. [< lat., it. contra, cf. fr. contre-].

CONTRA1- pref. „opus” (spațial și temporal), „împotrivă”; „din nou”; „neconform”; „inferior ierarhic”. (< fr. contra-, cf. lat. contra)

CONTRÁ3 vb. tr. 1. a contrazice, a riposta. 2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră. ◊ (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă. (< fr. contrer)

CÓNTRA2 I. prep. 1. împotriva (cuiva sau a ceva). ♦ din ~ = dimpotrivă. 2. în schimbul (altei valori). II. adv. împotriva cuiva; cu totul altfel. (< lat. contra, fr. contre)

CÓNTRA2 adv. Împotrivă; cu totul altfel. /<fr. contre, lat., it. contra

CÓNTRA1 prep. 1) (exprimă un raport opozițional) Împotriva; asupra. Luptători contra fascismului. Merge contra vântului. 2) (exprimă un raport de substituție) În schimbul. Se alimentează contra plată. /<fr. contre, lat., it. contra

A SE CONTRÁ mă ~éz intranz. (despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice. /<fr. contrer

A CONTRÁ ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contrazice. 2) sport (adversari) A supune unei contre. 2. intranz. (la bridge) A se opune, cerând o amendă dublă. /<fr. contrer

contra prep. 1. în direcțiune opusă, față în față: în contra curentului; 2. fig. a se lua în contra cu cineva; 3. ceea ce-i opus: pro și contra; din contra, cu totul altfel.

*cóntra, prep. cu genitivu saŭ cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de în potrivă, care cere genitivu). În direcțiune contrară, față în față cu: contra vîntuluĭ, contra mea. Fig. Dușmănește: a vorbi, a vota contra luĭ. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doĭ, a schimba argint contra aur (saŭ pe aur). – Și în contra după în potrivă): în contra tuturor. În Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se încontra, a se pune în contrazicere, a-ĭ face opozițiune. – Din contra (fals din contră), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis că va veni. – Din contra! A zis că nu va veni!

cóntră sf [At: DN3 / Pl: ~re / E: fr contre] 1 (Spt) Lovitură de răspuns promptă la box, lupte, judo etc. după un atac lansat de adversar.

arată toate definițiile

Intrare: Contra
Contra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Contra
Intrare: contra (adv.)
contra3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • contra
Intrare: contra (prefix)
contra4 (pref.)
prefix (I7-P)
  • contra
Intrare: contra (prep.)
contra1 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • contra
Intrare: contra (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contra
  • contrare
  • contrat
  • contratu‑
  • contrând
  • contrându‑
singular plural
  • contrea
  • contrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrez
(să)
  • contrez
  • contram
  • contrai
  • contrasem
a II-a (tu)
  • contrezi
(să)
  • contrezi
  • contrai
  • contrași
  • contraseși
a III-a (el, ea)
  • contrea
(să)
  • contreze
  • contra
  • contră
  • contrase
plural I (noi)
  • contrăm
(să)
  • contrăm
  • contram
  • contrarăm
  • contraserăm
  • contrasem
a II-a (voi)
  • contrați
(să)
  • contrați
  • contrați
  • contrarăți
  • contraserăți
  • contraseți
a III-a (ei, ele)
  • contrea
(să)
  • contreze
  • contrau
  • contra
  • contraseră
Intrare: contră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contră
  • contra
plural
  • contre
  • contrele
genitiv-dativ singular
  • contre
  • contrei
plural
  • contre
  • contrelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contra (adv.)

etimologie:

contra (prefix)

  • 1. Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • diferențiere „opus” (spațial și temporal), „împotrivă”; „din nou”; „neconform”; „inferior ierarhic”.
    surse: MDN '00

etimologie:

contra (prep.)

  • 1. Împotriva (cuiva sau a ceva).
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: pentru pro 5 exemple
    exemple
    • Se îndreaptă contra vântului. Luptători contra fascismului.
      surse: DLRLC NODEX
    • eliptic Trebuie să iei atitudine, pentru sau contra.
      surse: DLRLC
    • (Arătând ostilitate) Ești contra mea, Haralambie. SAHIA, N. 104.
      surse: DLRLC
    • (Arătând ostilitate) Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cine-i contra, să-l vedem, Ca să-l știe soții. COȘBUC, P. I 428.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Din contra (sau contră) = cu totul altfel.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: dimpotrivă 2 exemple
      exemple
      • Atunci lumea cea gîndita pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141.
        surse: DLRLC
      • De atunci n-am mai făcut nici un progres în această artă; ba chiar aș putea zice din contră! ODOBESCU, S. III 21.
        surse: DLRLC
      • comentariu Formă gramaticală: contră.
        surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. În schimbul altei valori.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Biletele de teatru se vând contra cost. Se alimentează contra plată.
      surse: DLRLC NODEX

etimologie:

contra (vb.)

  • 1. (Despre persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară.
    surse: DEX '09 DN NODEX sinonime: contrazice
    • 1.1. reflexiv (Despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice.
      surse: NODEX
  • 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: