8 intrări

60 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cóntra1- [At: DEX2 / E: fr contre, it contra] Element de compunere cu sensul de „împotriva”, „opus”.

cóntra2 [At: P. MAIOR, IST. 271/3 / V: coántra, cóndra, cóndră, cóndri / E: lat contra] 1 pp În schimbul. 2 pp În direcția opusă. 3 pp Împotriva. 4 pp (Îlav) Din ~ sau ~tra Dimpotrivă. 5 pp (Îe) Pro și ~ Pentru și împotriva. 6 pp (Îe) A sta (în) ~ sau de ~tră sau a pune sau (a se lua) în ~ sau (de ~tră) A se împotrivi. 7 pp (Îe) A fi sau a se lua (în) ~ cu cineva A fi în dezacord cu cineva. 8 pp (Îe) Om de ~tră Om care caută ceartă. 9 av Împotrivă. 10 av Cu totul altfel.

contrá3 vt [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / Pzi: ~réz / E: fr contrer] 1 A contrazice. 2 (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3 (La bridge) A cere o amendă dublă Si: a se opune.

CONTRA1- Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe. – Din fr. contre-, lat., it. contra.

CONTRA1- Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe. – Din fr. contre-, lat., it. contra.

CONTRÁ3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.

CONTRÁ3, contrez, vb. I. Tranz. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. – Din fr. contrer.

CÓNTRA2 prep., adv. I. Prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. Adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it. contra.

CÓNTRA2 prep., adv. I. Prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. Adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it. contra.

CÓNTRA2 prep. 1. (Construit cu genitivul adesea precedat de prep. «în») împotriva (cuiva sau a ceva). Se îndreaptă contra vîntului. ◊ (Eliptic) Trebuie să iei atitudine, pentru sau contra. ◊ (Arătînd ostilitate) Ești contra mea, Haralambie. SAHIA, N. 104. Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146. ◊ (Adverbial) Cine-i contra, să-l vedem, Ca să-l știe soții. COȘBUC, P. I 428. ◊ Loc- adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă, cu totul altfel. Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141. De atunci n-am mai făcut nici un progres în această artă; ba chiar aș putea zice din contră! ODOBESCU, S. III 21. 2. În schimbul (altei valori). Biletele de teatru se vînd contra cost. – Formă gramaticală: (în locuțiune) contră.

CONTRA1- Element de compunere arătînd, în general, opunere, reacțiune, contrast, care servește la formarea unor substantive ca contracandidat sau a unor verbe ca contraataca, contrabalansa etc.

CONTRÁ vb. I. tr. 1. A contrazice. 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră. ♦ (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă. [< fr. contrer].

CÓNTRA prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ◊ Din contra = dimpotrivă. 2. În schimbul (altei valori). // adv. Împotriva cuiva; cu totul altfel. // Element prim de compunere savantă care înseamnă „opus”, „împotriva”. [< lat., it. contra, cf. fr. contre-].

CONTRÁ3 vb. tr. 1. a contrazice, a riposta. 2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră. ◊ (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă. (< fr. contrer)

CONTRA1- pref. „opus” (spațial și temporal), „împotrivă”; „din nou”; „neconform”; „inferior ierarhic”. (< fr. contra-, cf. lat. contra)

CÓNTRA2 I. prep. 1. împotriva (cuiva sau a ceva). ♦ din ~ = dimpotrivă. 2. în schimbul (altei valori). II. adv. împotriva cuiva; cu totul altfel. (< lat. contra, fr. contre)

A CONTRÁ ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contrazice. 2) sport (adversari) A supune unei contre. 2. intranz. (la bridge) A se opune, cerând o amendă dublă. /<fr. contrer

CÓNTRA1 prep. 1) (exprimă un raport opozițional) Împotriva; asupra. Luptători contra fascismului. Merge contra vântului. 2) (exprimă un raport de substituție) În schimbul. Se alimentează contra plată. /<fr. contre, lat., it. contra

CÓNTRA2 adv. Împotrivă; cu totul altfel. /<fr. contre, lat., it. contra

A SE CONTRÁ mă ~éz intranz. (despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice. /<fr. contrer

contra prep. 1. în direcțiune opusă, față în față: în contra curentului; 2. fig. a se lua în contra cu cineva; 3. ceea ce-i opus: pro și contra; din contra, cu totul altfel.

*cóntra, prep. cu genitivu saŭ cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de în potrivă, care cere genitivu). În direcțiune contrară, față în față cu: contra vîntuluĭ, contra mea. Fig. Dușmănește: a vorbi, a vota contra luĭ. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doĭ, a schimba argint contra aur (saŭ pe aur). – Și în contra după în potrivă): în contra tuturor. În Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se încontra, a se pune în contrazicere, a-ĭ face opozițiune. – Din contra (fals din contră), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis că va veni. – Din contra! A zis că nu va veni!

contrár, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 247 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~e / E: fr contraire, lat contrarius] 1 a Opus. 2 a Deosebit. 3 a Vătămător. 4 a (Îs) Noțiuni ~e Noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună acceptarea celeilalte. 5 av Împotrivă. 6 av Neconform cu... 7 a Potrivnic. 8 a Nefavorabil. 9 sn (Lpl; îf contrarii] Noțiune care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acestui obiect sau proces. 10 sn Fiecare dintre termenii unei contradicții. 11 sm (Trs; Buc; rar; după ger Gegner) Adversar. 12 pp Contra (3).

arată toate definițiile

Intrare: Contra
Contra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Contra
Intrare: contra (adv.)
contra3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • contra
Intrare: contra (pref.)
contra4 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • contra
Intrare: contra (prep.)
contra1 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • contra
contră2 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • contră
Intrare: contra (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contra
  • contrare
  • contrat
  • contratu‑
  • contrând
  • contrându‑
singular plural
  • contrea
  • contrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrez
(să)
  • contrez
  • contram
  • contrai
  • contrasem
a II-a (tu)
  • contrezi
(să)
  • contrezi
  • contrai
  • contrași
  • contraseși
a III-a (el, ea)
  • contrea
(să)
  • contreze
  • contra
  • contră
  • contrase
plural I (noi)
  • contrăm
(să)
  • contrăm
  • contram
  • contrarăm
  • contraserăm
  • contrasem
a II-a (voi)
  • contrați
(să)
  • contrați
  • contrați
  • contrarăți
  • contraserăți
  • contraseți
a III-a (ei, ele)
  • contrea
(să)
  • contreze
  • contrau
  • contra
  • contraseră
Intrare: contrar (adv.)
contrar3 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • contrar
  • contra
Intrare: contrar (prep.)
contrar4 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • contrar
  • contra
Intrare: contră
contră1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contră
  • contra
plural
  • contre
  • contrele
genitiv-dativ singular
  • contre
  • contrei
plural
  • contre
  • contrelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contra (adv.)

etimologie:

contra (pref.)

  • 1. Element de compunere cu sensul „împotriva”, „opus”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective sau a unor verbe.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • diferențiere „opus” (spațial și temporal), „împotrivă”; „din nou”; „neconform”; „inferior ierarhic”.
    surse: MDN '00

etimologie:

contra (prep.) contră

  • 1. Împotriva (cuiva sau a ceva).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: împotriva antonime: pentru pro 5 exemple
    exemple
    • Se îndreaptă contra vântului. Luptători contra fascismului.
      surse: DLRLC NODEX
    • eliptic Trebuie să iei atitudine, pentru sau contra.
      surse: DLRLC
    • Ești contra mea, Haralambie. SAHIA, N. 104.
      surse: DLRLC
    • Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cine-i contra, să-l vedem, Ca să-l știe soții. COȘBUC, P. I 428.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Din contra (sau contră) = cu totul altfel.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: dimpotrivă (adv.) 2 exemple
      exemple
      • Atunci lumea cea gîndita pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141.
        surse: DLRLC
      • De atunci n-am mai făcut nici un progres în această artă; ba chiar aș putea zice din contră! ODOBESCU, S. III 21.
        surse: DLRLC
      • comentariu Formă gramaticală: contră.
        surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. În schimbul altei valori.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Biletele de teatru se vând contra cost. Se alimentează contra plată.
      surse: DLRLC NODEX

etimologie:

contra (vb.)

  • 1. (Despre persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară.
    surse: DEX '09 DN NODEX sinonime: contrazice
    • 1.1. reflexiv (Despre adepții unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu (cu cineva); a se contrazice.
      surse: NODEX
  • 2. (La box, scrimă, lupte, judo) A da o contră.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. (La bridge) A se opune, a cere o amendă dublă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

contrar (adv.)

  • 1. În contra, neconform cu...
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: împotrivă un exemplu
    exemple
    • Contrar celor afirmate. Contrar obiceiului meu.
      surse: DLRLC

etimologie:

contrar (prep.)

etimologie:

contră

  • 1. Lovitură promptă de răspuns a unui sportiv la un atac lansat de adversarul său (la box, scrimă, judo, lupte etc.).
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Acțiunea de a contra la bridge.
      surse: DN

etimologie: