2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contat2 sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr comté] (Înv) 1 Ținut care dădea, în trecut, titlul de conte1 (1). 2 Diviziune teritorială stăpânită în trecut de un conte1 (1).

contat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: conta] Contare.

CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. – Din fr. compter, it. contare.

conta [At: GHICA, S. 457 / V: (înv) compta / Pzi: ~tez / E: fr compter, it contare] 1-2 vtr A (se) număra. 3 vt A se bizui pe ceva sau pe cineva. 4 vt A spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 5 vi A avea valoare, însemnătate. 6 vi (Înv; cu determinări introduse prin prepoziția cu) A ține seama de cineva.

CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. 3. (Înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A ține seama de cineva. – Din fr. compter, it. contare.

CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe») A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul sau sprijinul cuiva sau a ceva. Agitatorul care vorbește numai el singur și nu dă voie oamenilor să spună ce au de spus, care nu se interesează de părerile acestora, nu poate conta pe succes. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice... tocmai monologul!... [Raluca:] Închipuiește-ți, dragă, tocmai scena pe care contam! CARAGIALE, O. III 8. 2. A reprezenta o valoare, a prezenta o importanță, a avea însemnătate, a intra în calcul. În regimul capitalist omul nu contează. 3. (Învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A ține seamă de cineva. Să-l silim de a conta cu noi. ALECSANDRI, T. 1735.

CONTA vb. I. intr. 1. A se întemeia, a se baza, a se bizui (pe cineva sau ceva). 2. A avea valoare, importanță, însemnătate. [Var. compta vb. I. / < it. contare, fr. compter].

CONTA vb. intr. 1. a se bizui (pe), a se încrede (în). 2. a avea valoare, însemnătate. 3. a înregistra conturile (1). (< it. contare, fr. compter)

A CONTA ~ez intranz. 1) A pune temei; a se sprijini; a se fonda; a se baza. 2) A reprezenta o anumită valoare; a se impune prin calitățile sale; a valora; a prețui; a face; a consta. /<fr. compter, it. contare

contà v. 1. a socoti; 2. fig. a-și propune: contez a veni mâine; 3. a se încrede în cineva: contez pe tine.

*contéz v. intr. (fr. compter. V. compút). Barb. Mă bazez, mă încred: contez pe tine. Îs luat în seamă, îs numărat, îs considerat: în socotelile marĭ sumele micĭ nu contează. Socotesc, sper, cred: contez să vin mîne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conta1 (a ~) (a avea importanță) vb., ind. prez. 3 contea, imperf. 3 pl. contau; conj. prez. 3 să conteze

conta2 (a ~) (a se bizui) vb., ind. prez. 1 sg. contez, 3 contea; conj. prez. 1 sg. să contez, 3 să conteze

conta (a ~) vb., ind. prez. 3 contea

conta vb., ind. prez. 1 sg. contez, 3 sg. și pl. contea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTA vb. 1. v. baza. 2. v. bizui. 3. a interesa, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe lângă altele mai importante?)

CONTA vb. 1. a se baza, a se bizui, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Pe ce ~ el ?) 2. a se baza, a se bizui, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să ~ pe tine?) 3. a interesa, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe lîngă altele mai importante?)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.

Intrare: contat
contat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: conta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conta
  • contare
  • contat
  • contatu‑
  • contând
  • contându‑
singular plural
  • contea
  • contați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contez
(să)
  • contez
  • contam
  • contai
  • contasem
a II-a (tu)
  • contezi
(să)
  • contezi
  • contai
  • contași
  • contaseși
a III-a (el, ea)
  • contea
(să)
  • conteze
  • conta
  • contă
  • contase
plural I (noi)
  • contăm
(să)
  • contăm
  • contam
  • contarăm
  • contaserăm
  • contasem
a II-a (voi)
  • contați
(să)
  • contați
  • contați
  • contarăți
  • contaserăți
  • contaseți
a III-a (ei, ele)
  • contea
(să)
  • conteze
  • contau
  • conta
  • contaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compta
  • comptare
  • comptat
  • comptatu‑
  • comptând
  • comptându‑
singular plural
  • comptea
  • comptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comptez
(să)
  • comptez
  • comptam
  • comptai
  • comptasem
a II-a (tu)
  • comptezi
(să)
  • comptezi
  • comptai
  • comptași
  • comptaseși
a III-a (el, ea)
  • comptea
(să)
  • compteze
  • compta
  • comptă
  • comptase
plural I (noi)
  • comptăm
(să)
  • comptăm
  • comptam
  • comptarăm
  • comptaserăm
  • comptasem
a II-a (voi)
  • comptați
(să)
  • comptați
  • comptați
  • comptarăți
  • comptaserăți
  • comptaseți
a III-a (ei, ele)
  • comptea
(să)
  • compteze
  • comptau
  • compta
  • comptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conta, contezverb

  • 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Agitatorul care vorbește numai el singur și nu dă voie oamenilor să spună ce au de spus, care nu se interesează de părerile acestora, nu poate conta pe succes. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
    • format_quote Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice... tocmai monologul!... [Raluca:] Închipuiește-ți, dragă, tocmai scena pe care contam! CARAGIALE, O. III 8. DLRLC
  • 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În regimul capitalist omul nu contează. DLRLC
  • 3. învechit (Cu determinări introduse prin prepoziția „cu”) A ține seama de cineva. DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-l silim de a conta cu noi. ALECSANDRI, T. 1735. DLRLC
  • 4. A înregistra conturile. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.