contaminare sf [At: JAR, E., ap. DA ms / Pl: ~nări / E: contamina] 1 Molipsire. 2 (Lin) Contaminație (2).

CONTAMINARE, contaminări, s. f. Acțiunea de a contamina. 1. Contagiune, molipsire. 2. (Lingv.) Încrucișare. Prin contaminare, din expresiile «a se avînta» și «a-și lua vînt» s-a format expresia improprie «a-și lua avînt».

CONTAMINARE s.f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Contaminație. [< contamina].

CONTAMINARE ~ări f. 1) v. A CONTAMINA. 2) Contopire a două cuvinte sau construcții gramaticale datorită asemănării lor semantice. /v. a contamina

CONTAMINA, contaminez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta, a (se) molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa. ♦ (Despre două cuvinte) A se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare.

contamina [At: CĂLINESCU, E. O. II, 19 / Pzi: ~nez / E: fr contaminer, lat contaminare] 1 vt A introduce germeni infecțioși în aer, alimente, organe etc. 2-3 vtr (D. boli molipsitoare) A (se) transmite Si: a contagia (1-2), a infecta, a molipsi. 5 vtr (Fig) A imita o modă, o atitudine, un obicei de la altcineva. 6 vr (Lin; d. două limbi) A se influența. 7 vr (Lin; d. cuvinte) A se influența reciproc, schimbându-și forma.

* CONTAMINA (-inez) vb. tr. 1 A pîngări, a mînji, a păta ¶ 2 🩺 A molipsi [fr.].

CONTAMINA, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. 2. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma). 3. Fig. A influența, a înrâuri. – Din fr. contaminer, lat. contaminare.

CONTAMINA, contaminez, vb. I. 1. Tranz. A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi. O singură vită bolnavă poate contamina o cireadă întreagă. ◊ Fig. Se simțea contaminat de rănile pe care le atinsese. VLAHUȚĂ, O. AL. II 152. 2. Refl. (Lingv.) A se încrucișa.

CONTAMINA vb. I. 1. tr., refl. A transmite sau a căpăta o boală molipsitoare; a (se) infecta; a (se) molipsi. 2. refl. (Despre două limbi) A se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc. [< fr. contaminer, cf. it., lat. contaminare – a amesteca].

CONTAMINA vb. I. tr., refl. a transmite agenți patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi. II. refl. (despre două limbi) a se încrucișa; (despre două cuvinte) a se influența reciproc (schimbându-și forma); (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde. III. tr. (fig.) a influența, a înrâuri. (< fr. contaminer, lat. contaminare)

A SE CONTAMINA mă ~ez intranz. A se îmbolnăvi, venind în contact cu o sursă de infecție; a contracta o infecție; a se contagia; a se infecta; a se molipsi; a se umple. /<fr. contaminer, lat. contaminare

A CONTAMINA ~ez tranz. A face să se contamineze; a contagia; a infecta; a molipsi; a umple. /<fr. contaminer, lat. contaminare

contaminà v. a mânji, a pângări.

*contaminéz v. tr. (lat. con-taminare, din tagminare, d. tángere, a atinge. V. contact). Molipsesc. Fig. Profanez. Filol. Influențarea unuĭ cuvînt de altu, ca a exploada (cum zic ignoranțiĭ îld. a exploda) supt influența luĭ a exploata.

contaminare s. f., g.-d. art. contaminării; pl. contaminări

contaminare s. f., g.-d. art. contaminării; pl. contaminări

contaminare s. f., g.-d. art. contaminării; pl. contaminări

contamina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contaminez, 3 contaminează; conj. prez. 1 sg. să contaminez, 3 să contamineze

contamina (a ~) vb., ind. prez. 3 contaminează

contamina vb., ind. prez. 1 sg. contaminez, 3 sg. și pl. contaminează

CONTAMINARE s. f. (< contamina < fr. contaminer, cf. it., lat. contaminare „a se amesteca”): v. contaminație.

CONTAMINARE (< fr. contamination ; cf. lat. contaminare, a amesteca) Procedeu întîlnit în compoziția creațiilor populare care, datorită circulației orale, suferă procesul contaminării, adică al îmbinării a două poezii cu teme asemănătoare sau al folosirii unor grupuri de versuri în poezii cu teme, situații diferite. Pe contaminare se bazează, îndeosebi, crearea variantelor, în producțiile folclorice (numeroasele variante ale Mioriței). Ex. Ce te legeni, plopule, Fără ploaie, fără vînt, Cu vîrful tot la pămînt? devine într-o variantă: Ce te clatini, bradule, Fără boare, fără vînt, Cu frunza pînă-n pămînt? (Poezie populară)

CONTAMINÁRE (< fr., lat.) s. f. 1. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactivă = pătrundere a unei substanțe radioactive într-un mediu sau într-un organ viu (animal sau vegetal), consecutivă unei explozii nucleare sau accidentelor produse în instalațiile de utilizează asemenea substanțe. 2. Modificare a formei unui cuvînt sau a unei construcții gramaticale sub influența altor cuvinte sau construcții asemănătoare. 3. Îmbinare a două sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezultă o operă nouă. Utilizată ca procedeu stilistic, în vederea obținerii unor efecte comice. Apare și în unele specii folclorice (descîntecele sînt frecvent contaminate cu blesteme).

CONTAMINARE s. v. molipsire.

CONTAMINARE s. (MED.) contagiune, infectare, infecție, molipsire, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (Agenți de ~.)

CONTAMINA vb. v. molipsi.

CONTAMINA vb. (MED.) a (se) contagia, a (se) infecta, a (se) molipsi, (pop.) a (se) umple, (înv.) a (se) smredui, a (se) strica. (I-a ~ pe toți cei din jur cu scabie.)