12 definiții pentru contaminare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTAMINÁRE, contaminări, s. f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. – V. contamina.

CONTAMINÁRE, contaminări, s. f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. – V. contamina.

contaminare sf [At: JAR, E., ap. DA ms / Pl: ~nări / E: contamina] 1 Molipsire. 2 (Lin) Contaminație (2).

CONTAMINÁRE, contaminări, s. f. Acțiunea de a contamina. 1. Contagiune, molipsire. 2. (Lingv.) Încrucișare. Prin contaminare, din expresiile «a se avînta» și «a-și lua vînt» s-a format expresia improprie «a-și lua avînt».

CONTAMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Contaminație. [< contamina].

CONTAMINÁRE ~ări f. 1) v. A CONTAMINA. 2) Contopire a două cuvinte sau construcții gramaticale datorită asemănării lor semantice. /v. a contamina


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contamináre s. f., g.-d. art. contaminắrii; pl. contaminắri

contamináre s. f., g.-d. art. contaminării; pl. contaminări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTAMINÁRE s. v. molipsire.

CONTAMINARE s. (MED.) contagiune, infectare, infecție, molipsire, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (Agenți de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONTAMINÁRE s. f. (< contaminá < fr. contaminer, cf. it., lat. contaminare „a se amesteca”): v. contamináție.

CONTAMINARE (< fr. contamination ; cf. lat. contaminare, a amesteca) Procedeu întîlnit în compoziția creațiilor populare care, datorită circulației orale, suferă procesul contaminării, adică al îmbinării a două poezii cu teme asemănătoare sau al folosirii unor grupuri de versuri în poezii cu teme, situații diferite. Pe contaminare se bazează, îndeosebi, crearea variantelor, în producțiile folclorice (numeroasele variante ale Mioriței). Ex. Ce te legeni, plopule, Fără ploaie, fără vînt, Cu vîrful tot la pămînt? devine într-o variantă: Ce te clatini, bradule, Fără boare, fără vînt, Cu frunza pînă-n pămînt? (Poezie populară)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTAMINÁRE (< fr., lat.) s. f. 1. Acțiunea de a (se) contamina și rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactivă = pătrundere a unei substanțe radioactive într-un mediu sau într-un organ viu (animal sau vegetal), consecutivă unei explozii nucleare sau accidentelor produse în instalațiile de utilizează asemenea substanțe. 2. Modificare a formei unui cuvînt sau a unei construcții gramaticale sub influența altor cuvinte sau construcții asemănătoare. 3. Îmbinare a două sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezultă o operă nouă. Utilizată ca procedeu stilistic, în vederea obținerii unor efecte comice. Apare și în unele specii folclorice (descîntecele sînt frecvent contaminate cu blesteme).

Intrare: contaminare
contaminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contaminare
  • contaminarea
plural
  • contaminări
  • contaminările
genitiv-dativ singular
  • contaminări
  • contaminării
plural
  • contaminări
  • contaminărilor
vocativ singular
plural

contaminare

etimologie:

  • vezi contamina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN