2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSULTARE, consultări, s. f. Acțiunea de a (se) consulta și rezultatul ei; solicitare a unui aviz, ascultare a unei păreri; întrebare, cercetare. – V. consulta.

CONSULTARE, consultări, s. f. Acțiunea de a (se) consulta și rezultatul ei; solicitare a unui aviz, ascultare a unei păreri; întrebare, cercetare. – V. consulta.

consultare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: consulta] 1 Solicitare a unui aviz Si: consultat1 (1). 2 Ascultare a unei păreri Si: consultat1 (2). 3 Cerere. 4 Cercetare. 5 Examinare.

CONSULTARE, consultări, s. f. Acțiunea de a (s e) consulta; solicitarea unui aviz, ascultarea unei păreri. [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] hotărăște consultarea poporului (referendum). CONST. R.P.R. 22.

CONSULTARE s.f. Acțiunea de a consulta și rezultatul ei; întrebare, cercetare; ascultarea unei păreri, solicitarea unui aviz. [< consulta].

CONSULTA, consult, vb. I. Tranz. 1. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. A se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. 3. A examina un pacient. – Din fr. consulter, lat. consultare.

consult2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 69 / Pl: ~lți, ~e / E: lat consultus] (Ltm; Trs; Buc) 1 Recomandabil. 2 Potrivit.

consulta [At: GHICA, S. 176 / Pzi: ~sult și (înv) ~tez / E: fr consulter, lat consultare] 1 vt A cere o părere, un sfat. 2 vt A lua avizul unei persoane autorizate. 3 vr A se sfătui cu cineva. 4 vt A cerceta un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. 5 vt (Med) A examina un pacient pentru diagnosticarea bolii și stabilirea tratamentului.

CONSULTA, consult, vb. I. 1. Tranz. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. a se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. – Din fr. consulter, lat. consultare.

CONSULTA, consult, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică o persoană sau un colectiv) A întreba, a cere o părere, un sfat; a cere avizul cuiva. Directorul de scenă a căutat să verifice justețea acestei distribuții, consultînd întreg ansamblul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Te-am trecut [pe lista colaboratorilor] fără să te consult, fiindcă nu știam unde să te descopăr. C. PETRESCU, C. V. 158. ♦ A cere părerea unui specialist. Și să nu socotească cineva că consulta vreun doctor. NEGRUZZI, S. I 208. 2. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se sfătui cu cineva. M-am consultat cu un prieten. ◊ (Cu sens reciproc) S-adunară Și mult se consultară Ce fel ar putea face Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. ALEXANDRESCU, P. 168. 3. Tranz. (Cu privire la o lucrare tipărită, un text sau o indicație scrisă) A cerceta, a examina pentru a se informa sau a se documenta. Comandanții... consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Bogoiu... se îndreaptă spre tablă, consultînd cu mare atenție barometrul și termometrul. SEBASTIAN, T. 10.

CONSULTA vb. I. tr. A întreba, a cere sfatul, părerea unui specialist, a cere avizul cuiva. 2. refl. A se sfătui. 3. tr. A cerceta pentru informare, documentare etc. (o carte, un text etc.). [P.i. consult. / < fr. consulter, cf. it., lat. consultare].

CONSULTA vb. I. tr. 1. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist. 2. a cerceta pentru informare, documentare. ◊ (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultație (2). II. refl. a se (con)sfătui. (< fr. consulter, lat. consultare)

A SE CONSULTA consult intranz. A face schimb de sfaturi (cu cineva); a se consfătui. /<fr. consulter, lat. consultare

A CONSULTA consult tranz. 1) (persoane) A întreba pentru a obține un sfat sau o părere. ~ un expert. ~ un medic. 2) (texte, lucrări științifice) A examina pentru a se documenta. /<fr. consulter, lat. consultare

consultà a. 1. a lua consiliul cuiva: a consulta un amic, un medic; 2. a cerceta spre a afla ceva: a consulta registrele.

*2) consúlt, a v. tr. (lat. consultare; fr. consulter). Cer sfat, întreb ce să fac: a consulta un medic, un avocat, (și fig.) o carte, un autor. Examinez, socotesc: îmĭ consult puterea, averea. V. refl. Cer sfat: a te consulta cu un medic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consultare s. f., g.-d. art. consultării; pl. consultări

consultare s. f., g.-d. art. consultării; pl. consultări

consultare s. f., g.-d. art. consultării; pl. consultări

consulta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. consult, 2 sg. consulți, 3 consultă; conj. prez. 1 sg. să consult, 3 să consulte

consulta (a ~) vb., ind. prez. 3 consultă

consulta vb., ind. prez. 1 sg. consult, 3 sg. și pl. consultă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSULTARE s. 1. cercetare. (~ catalogului.) 2. (MED.) examinare. (~ pacienților.)

CONSULTARE s. 1. cercetare. (~ catalogului.) 2. (MED.) examinare. (~ pacienților.)

CONSULTA vb. 1. a întreba. (Să-l ~ într-o chestiune.) 2. a se sfătui, (rar) a se consfătui, (înv. și pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (înv., în Transilv.) a se divăni. (S-au ~ între ei cum să procedeze.) 3. v. cerceta. 4. a cerceta. (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) a examina. (Medicul ~ un pacient.)

CONSULTA vb. 1. a întreba. (Să-l ~ într-o chestiune.) 2. a se sfătui, (rar) a se consfătui, (înv. și pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (înv., în Transilv.) a se divăni. (S-au ~ între ei cum să procedeze.) 3. a cerceta, a examina, a studia. (Am ~ toate izvoarele.) 4. a cerceta. (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) a examina. (Medicul ~ un pacient.)

Intrare: consultare
consultare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consultare
  • consultarea
plural
  • consultări
  • consultările
genitiv-dativ singular
  • consultări
  • consultării
plural
  • consultări
  • consultărilor
vocativ singular
plural
Intrare: consulta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consulta
  • consultare
  • consultat
  • consultatu‑
  • consultând
  • consultându‑
singular plural
  • consultă
  • consultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consult
(să)
  • consult
  • consultam
  • consultai
  • consultasem
a II-a (tu)
  • consulți
(să)
  • consulți
  • consultai
  • consultași
  • consultaseși
a III-a (el, ea)
  • consultă
(să)
  • consulte
  • consulta
  • consultă
  • consultase
plural I (noi)
  • consultăm
(să)
  • consultăm
  • consultam
  • consultarăm
  • consultaserăm
  • consultasem
a II-a (voi)
  • consultați
(să)
  • consultați
  • consultați
  • consultarăți
  • consultaserăți
  • consultaseți
a III-a (ei, ele)
  • consultă
(să)
  • consulte
  • consultau
  • consulta
  • consultaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consultare, consultărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) consulta și rezultatul ei; solicitare a unui aviz, ascultare a unei păreri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române] hotărăște consultarea poporului (referendum). CONST. R.P.R. 22. DLRLC
etimologie:
  • vezi consulta DEX '09 DEX '98 DN

consulta, consultverb

  • 1. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Directorul de scenă a căutat să verifice justețea acestei distribuții, consultînd întreg ansamblul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. DLRLC
    • format_quote Te-am trecut [pe lista colaboratorilor] fără să te consult, fiindcă nu știam unde să te descopăr. C. PETRESCU, C. V. 158. DLRLC
    • format_quote Și să nu socotească cineva că consulta vreun doctor. NEGRUZZI, S. I 208. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se sfătui cu cineva. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote M-am consultat cu un prieten. DLRLC
      • format_quote reciproc S-adunară Și mult se consultară Ce fel ar putea face Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. ALEXANDRESCU, P. 168. DLRLC
  • 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comandanții... consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. DLRLC
    • format_quote Bogoiu... se îndreaptă spre tablă, consultînd cu mare atenție barometrul și termometrul. SEBASTIAN, T. 10. DLRLC
  • 3. A examina un pacient, a da o consultație. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.