2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

consultáre sf [At: MDA ms / Pl: ~tắri / E: consulta] 1 Solicitare a unui aviz Și: consultat1 (1). 2 Ascultare a unei păreri Și: consultat1 (2). 3 Cerere. 4 Cercetare. 5 Examinare.

CONSULTÁRE, consultări, s. f. Acțiunea de a (se) consulta și rezultatul ei; solicitare a unui aviz, ascultare a unei păreri; întrebare, cercetare. – V. consulta.

CONSULTÁRE, consultări, s. f. Acțiunea de a (se) consulta și rezultatul ei; solicitare a unui aviz, ascultare a unei păreri; întrebare, cercetare. – V. consulta.

CONSULTÁRE, consultări, s. f. Acțiunea de a (s e) consulta; solicitarea unui aviz, ascultarea unei păreri. [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] hotărăște consultarea poporului (referendum). CONST. R.P.R. 22.

consultáre s. f., g.-d. art. consultắrii; pl. consultắri

consultáre s. f., g.-d. art. consultării; pl. consultări

CONSULTÁRE s. 1. cercetare. (~ catalogului.) 2. (MED.) examinare. (~ pacienților.)

CONSULTÁRE s.f. Acțiunea de a consulta și rezultatul ei; întrebare, cercetare; ascultarea unei păreri, solicitarea unui aviz. [< consulta].

consúlt2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 69 / Pl: ~Iți, ~e / E: lat consultus] (Ltm; Trs; Buc) 1 Recomandabil. 2 Potrivit.

consultá [At: GHICA, S. 176 / Pzi: ~súlt și (înv) ~téz / E: fr consulter, lat consultare] 1 vt A cere o părere, un sfat. 2 vt A lua avizul unei persoane autorizate. 3 vr A se sfătui cu cineva. 4 vt A cerceta un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. 5 vt (Med) A examina un pacient pentru diagnosticarea bolii și stabilirea tratamentului.

CONSULTÁ, consúlt, vb. I. Tranz. 1. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. A se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. 3. A examina un pacient. – Din fr. consulter, lat. consultare.

CONSULTÁ, consult, vb. I. 1. Tranz. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ Refl. a se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. – Din fr. consulter, lat. consultare.

CONSULTÁ, consúlt, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică o persoană sau un colectiv) A întreba, a cere o părere, un sfat; a cere avizul cuiva. Directorul de scenă a căutat să verifice justețea acestei distribuții, consultînd întreg ansamblul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/6. Te-am trecut [pe lista colaboratorilor] fără să te consult, fiindcă nu știam unde să te descopăr. C. PETRESCU, C. V. 158. ♦ A cere părerea unui specialist. Și să nu socotească cineva că consulta vreun doctor. NEGRUZZI, S. I 208. 2. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se sfătui cu cineva. M-am consultat cu un prieten. ◊ (Cu sens reciproc) S-adunară Și mult se consultară Ce fel ar putea face Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. ALEXANDRESCU, P. 168. 3. Tranz. (Cu privire la o lucrare tipărită, un text sau o indicație scrisă) A cerceta, a examina pentru a se informa sau a se documenta. Comandanții... consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Bogoiu... se îndreaptă spre tablă, consultînd cu mare atenție barometrul și termometrul. SEBASTIAN, T. 10.

consultá (a ~) vb., ind. prez. 3 consúltă

consultá vb., ind. prez. 1 sg. consúlt, 3 sg. și pl. consúltă

CONSULTÁ vb. 1. a întreba. (Să-l ~ într-o chestiune.) 2. a se sfătui, (rar) a se consfătui, (înv. și pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (înv., în Transilv.) a se divăni. (S-au ~ între ei cum să procedeze.) 3. v. cerceta. 4. a cerceta. (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) a examina. (Medicul ~ un pacient.)

CONSULTÁ vb. I. tr. A întreba, a cere sfatul, părerea unui specialist, a cere avizul cuiva. 2. refl. A se sfătui. 3. tr. A cerceta pentru informare, documentare etc. (o carte, un text etc.). [P.i. consúlt. / < fr. consulter, cf. it., lat. consultare].

CONSULTÁ vb. I. tr. 1. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist. 2. a cerceta pentru informare, documentare. ◊ (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultație (2). II. refl. a se (con)sfătui. (< fr. consulter, lat. consultare)

A CONSULTÁ consúlt tranz. 1) (persoane) A întreba pentru a obține un sfat sau o părere. ~ un expert. ~ un medic. 2) (texte, lucrări științifice) A examina pentru a se documenta. /<fr. consulter, lat. consultare

A SE CONSULTÁ consúlt intranz. A face schimb de sfaturi (cu cineva); a se consfătui. /<fr. consulter, lat. consultare

Intrare: consulta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consulta consultare consultat consultând singular plural
consultă consultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consult (să) consult consultam consultai consultasem
a II-a (tu) consulți (să) consulți consultai consultași consultaseși
a III-a (el, ea) consultă (să) consulte consulta consultă consultase
plural I (noi) consultăm (să) consultăm consultam consultarăm consultaserăm, consultasem*
a II-a (voi) consultați (să) consultați consultați consultarăți consultaserăți, consultaseți*
a III-a (ei, ele) consultă (să) consulte consultau consulta consultaseră
Intrare: consultare
consultare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consultare consultarea
plural consultări consultările
genitiv-dativ singular consultări consultării
plural consultări consultărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)