10 definiții pentru consuetudine

consuetúdine sf [At: ARISTIA, PLUT. / P: ~su-e~ / Pl: ~ni / E: lat consuetudo, -onis] (Liv) Obicei.

CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.

CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.

consuetúdine (livr.) (-su-e-) s. f., g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini

consuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini

CONSUETÚDINE s. v. cutumă.

CONSUETÚDINE s.f. Obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine].

CONSUETÚDINE s. f. obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. (< lat. consuetudo)

CONSUETÚDINE ~i f. livr. Obișnuință dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere; obișnuință. [Sil. -su-e-] /<lat. consuetudo, ~inis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSUETÚDINE s. (JUR.) cutumă, datină, obicei, tradiție, uz, uzanță. (Practică consacrată prin ~.)

Intrare: consuetudine
consuetudine substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consuetudine consuetudinea
plural consuetudini consuetudinile
genitiv-dativ singular consuetudini consuetudinii
plural consuetudini consuetudinilor
vocativ singular
plural

consuetudine

etimologie:

  • (1.) limba latină consuetudo, -inis
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX