13 definiții pentru constricție constricțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constrícție sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr constriction, lat constrictio, -onis] 1 Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sangvin sau a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. 2 Mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic.

CONSTRÍCȚIE, constricții, s. f. Reducere a diametrului unui organ cavitar, a unui vas sangvin, a unui sfincter prin acțiunea mușchilor constrictori. [Var.: constricțiúne s. f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis.

CONSTRÍCȚIE, constricții, s. f. Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sanguin, a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. [Var.: constricțiúne s. f.] – Din fr. constriction, lat. constrictio, -onis.

CONSTRÍCȚIE s.f. v. constricțiune.

CONSTRÍCȚIE s. f. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată). ◊ mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. (< fr. constriction, lat. constrictio)

CONSTRÍCȚIE ~i f. fiziol. Fenomen de îngustare a unei formațiuni anatomice ca urmare a contracției mușchilor constrictori. ~ vasculară. ~ maxilară. [Art. constricția; G.-D. constricției; Sil. -ți-e] /<fr. constriction, lat. constrictio, ~onis

constricțiune sf vz constricție

CONSTRICȚIÚNE s. f. v. constricție.

CONSTRICȚIÚNE s. f. v. constricție.

CONSTRICȚIÚNE, constricțiuni, s. f. Mișcare de apropiere a pereților canalului vocal, astfel încît suflul bucal expirat produce un zgomot caracteristic. Un «ț» începe cu un «t», cu o ocluziune, și se termină cu un «s», cu o constricțiune. Gram. ROM. I 66.

CONSTRICȚIÚNE s.f. Strângere, îngustare (printr-o presiune circulară). ♦ Mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. [Var. constricție s.f. / cf. fr. constriction, lat. constrictio].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constrícție (-ți-e) s. f., art. constrícția (-ți-a), g.-d. art. constrícției; pl. constrícții, art. constrícțiile (-ți-i-)

constrícție s. f. (sil. -ți-e), art. constrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. constrícției; pl. constrícții, art. constrícțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: constricție
constricție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constricție
  • constricția
plural
  • constricții
  • constricțiile
genitiv-dativ singular
  • constricții
  • constricției
plural
  • constricții
  • constricțiilor
vocativ singular
plural
constricțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constricțiune
  • constricțiunea
plural
  • constricțiuni
  • constricțiunile
genitiv-dativ singular
  • constricțiuni
  • constricțiunii
plural
  • constricțiuni
  • constricțiunilor
vocativ singular
plural

constricție constricțiune

  • 1. Reducere a diametrului unui organ cavitar, a unui vas sangvin, a unui sfincter prin acțiunea mușchilor constrictori.
    surse: DEX '09 DN sinonime: strangulare strângere îngustare
    • 1.1. Mișcare de apropiere a pereților canalului vocal, astfel încât suflul bucal expirat produce un zgomot caracteristic.
      surse: DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Un «ț» începe cu un «t», cu o ocluziune, și se termină cu un «s», cu o constricțiune. GRAM. ROM. I 66.
        surse: DLRLC

etimologie: