Definiția cu ID-ul 912072:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSTRICȚIUNE, constricțiuni, s. f. Mișcare de apropiere a pereților canalului vocal, astfel încît suflul bucal expirat produce un zgomot caracteristic. Un «ț» începe cu un «t», cu o ocluziune, și se termină cu un «s», cu o constricțiune. Gram. ROM. I 66.