15 definiții pentru conspirator

conspirator, ~oare smf [At: VLAHUȚĂ, D. 93 / Pl: ~i, ~oare / E: fr conspirateur] Persoană care ia parte la o conspirație.

CONSPIRATÓR, -OÁRE, conspiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care ia parte la o conspirație. – Din fr. conspirateur.

CONSPIRATÓR, -OÁRE, conspiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care ia parte la o conspirație. – Din fr. conspirateur.

CONSPIRATÓR, -OÁRE, conspiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care ia parte la o conspirație. Un roman... în care se amestecau figuri misterioase de conspiratori poloni. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.

conspiratór s. m., pl. conspiratóri

conspiratór s. m., pl. conspiratóri

CONSPIRATÓR s. v. complotist.

CONSPIRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Participant la o conspirație. [Cf. fr. conspirateur].

CONSPIRATÓR, -OÁRE s. m. f. participant la o conspirație. (< fr. conspirateur)

CONSPIRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care participă la o conspirație; complotist; conjurat. 2) Persoană care urzește ceva în taină. /<fr. conspirateur

conspirator a. și m. care conspiră.

*conspiratór, -oáre adj. și s. Conjurat, complotist, aliat secret contra cuĭva.

conspiratoáre s. f., g.-d. art. conspiratoárei; pl. conspiratoáre

conspiratoáre s. f., g.-d. art. conspiratoárei; pl. conspiratoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSPIRATOR s. complotist, (rar) conjurat, (înv.) căuzaș, complotaș, uneltitor, (înv. fig.) urzitor. (~ii au fost prinși.)

Intrare: conspirator
conspirator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conspirator conspiratorul
plural conspiratori conspiratorii
genitiv-dativ singular conspirator conspiratorului
plural conspiratori conspiratorilor
vocativ singular
plural