13 definiții pentru conspirator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conspirator, ~oare smf [At: VLAHUȚĂ, D. 93 / Pl: ~i, ~oare / E: fr conspirateur] Persoană care ia parte la o conspirație.

CONSPIRATÓR, -OÁRE, conspiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care ia parte la o conspirație. – Din fr. conspirateur.

CONSPIRATÓR, -OÁRE, conspiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care ia parte la o conspirație. – Din fr. conspirateur.

CONSPIRATÓR, -OÁRE, conspiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care ia parte la o conspirație. Un roman... în care se amestecau figuri misterioase de conspiratori poloni. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.

CONSPIRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Participant la o conspirație. [Cf. fr. conspirateur].

CONSPIRATÓR, -OÁRE s. m. f. participant la o conspirație. (< fr. conspirateur)

CONSPIRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care participă la o conspirație; complotist; conjurat. 2) Persoană care urzește ceva în taină. /<fr. conspirateur

conspirator a. și m. care conspiră.

*conspiratór, -oáre adj. și s. Conjurat, complotist, aliat secret contra cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conspiratór s. m., pl. conspiratóri

conspiratór s. m., pl. conspiratóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSPIRATÓR s. v. complotist.

CONSPIRATOR s. complotist, (rar) conjurat, (înv.) căuzaș, complotaș, uneltitor, (înv. fig.) urzitor. (~ii au fost prinși.)

Intrare: conspirator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conspirator
  • conspiratorul
  • conspiratoru‑
plural
  • conspiratori
  • conspiratorii
genitiv-dativ singular
  • conspirator
  • conspiratorului
plural
  • conspiratori
  • conspiratorilor
vocativ singular
  • conspiratorule
plural
  • conspiratorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conspirator, -oare conspiratoare conspirator

etimologie: