10 definiții pentru urzitor (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, s. m. și f., urzitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. f., s. n. Mașină de urzit pânza. [Pl.: (2, n.) urzitoare] – Urzi + suf. -tor.

urzitor, ~oare [At: N. COSTIN, L. 101 / V: or~ sm urzăt~ snf / Pl: ~oare sn, (reg) ~i / E: urzi + -tor] 1 snf Unealtă pe care se pregătește urzeala pentru țesut Si: urzoi, (reg) roată1, urzaică, urzan, urzar, urzalău, urzător, urzitoi, urzoaică (1), urzoc, urzoi (1), urzor. 2 smf Persoană care urzește (1). 3 smf (Înv) Întemeietor. 4 smf Făptuitor (2). 5 smf Uneltitor (2). 6 sf (Rar) Ursitoare (3).

URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor.

URZITÓR2, -OÁRE, urzitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urzește pînza și întinde urzeala pe războiul de țesut. 2. Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. Fiind un om foarte ager – unul din cei mai deștepți urzitori de intrigi din țara și secolul său – el își asimilă oarecare cultură. IORGA, L. I 32. Pricep de unde vine această mișelească faptă. Urzitorul ei... este de față. NEGRUZZI, S. III 140.

URZITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care lucrează la mașina de urzit. 2) Persoană care urzește pânza. 3) fig. Persoană care inițiază în taină acțiuni reprobabile; conspirator. /a urzi + suf. ~tor

urzitor m. cel ce urzește. ║ n. unealtă pe care se urzește tortul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urzitór (bărbat) s. m., pl. urzitóri

urzitór (persoană) s. m., pl. urzitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URZITÓR s. v. complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor.

urzitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR.

Intrare: urzitor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzitor
  • urzitorul
  • urzitoru‑
plural
  • urzitori
  • urzitorii
genitiv-dativ singular
  • urzitor
  • urzitorului
plural
  • urzitori
  • urzitorilor
vocativ singular
  • urzitorule
  • urzitore
plural
  • urzitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urzitor, -oare (persoană) urzitoare

  • 1. Persoană care urzește pânza.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Urzi + sufix -tor.
    surse: DEX '09