13 definiții pentru conjurat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Livr.) Conspirator. – Din fr. conjuré.

conjurat, ~ă smf [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: fr conjure] (Rar) Conspirator.

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Conspirator. – Din fr. conjuré.

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care ia parte la o conjurație, conspirator.

CONJURÁT, -Ă s.m. și f. (Rar) Conspirator. [< conjura].

CONJURÁT, -Ă s. m. f. complotist. (< fr. conjuré, lat. coniuratus)

CONJURÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o conjurație; complotist; conspirator. /v. a conjura

conjurat a. și m. care iea parte la o conjurațiune în contra Statului sau a capului său.

*conjurát, -ă adj. și s. (lat. conjuratus). Conspirator, complotist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjurát (livr.) s. m., pl. conjuráți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONJURÁT s. v. complotist, conspirator.

conjurat s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR.

Intrare: conjurat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjurat
  • conjuratul
  • conjuratu‑
plural
  • conjurați
  • conjurații
genitiv-dativ singular
  • conjurat
  • conjuratului
plural
  • conjurați
  • conjuraților
vocativ singular
  • conjuratule
  • conjurate
plural
  • conjuraților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjurat, -ă conjurată

etimologie: