3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consiliére sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: consilia] Sfătuire.

CONSILIÉRE, consilieri, s. f. Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.

CONSILIÉRE, consilieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.

CONSILIÉRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [< consilia].

consilía vt [At: RUSSO, S. 157 / Pzi: ~iéz / E: fr conseiller, lat consiliare] A sfătui.

consiliér sm [At: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: (înv) comsolíriu, ~iáriu, ~nziliáriu / Pl: ~i / E: fr conseiller] 1 Sfătuitor. 2 Grad în ierarhia unor funcții. 3 Persoana care deține acest grad. 4 (Înv) Membru al unei instanțe de judecată sau verificare.

CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: -li-a] – Din fr. conseiller, lat. consiliari.

CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: -li-a] – Din fr. conseiller, lat. consiliari.

CONSILIÉR, -Ă, consilieri, -e, s. m. și f. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).[1]

  1. În original: s. m., evident incomplet (lipsește genul fem.) — LauraGellner

CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A sfătui. Știubei se interesă... de alcătuirea meniului și consilie cîteva modificări. C. PETRESCU, Î. II 144. Pe aceștia pot să-i consiliez să scrie în proză. MACEDONSKI, O. IV 33. – Pronunțat: -li-a.

CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Persoană care dă sfaturi; sfetnic. Principele vorbește: Ai curții mele... înalți consilieri... Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește. MACEDONSKI, O. I 249. O lișiță ș-o rață, Ai lebedei de baltă consilieri privați. ALEXANDRESCU, P. 177. 2. Grad în ierarhia unor instituții, deținut de persoane cu o pregătire de specialitate, care au sarcina de a rezolva problemele speciale dintr-un anumit domeniu; persoană care are acest grad. Consilier tehnic. 3. (În trecut) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. Consilier la Curtea de apel. – Pronunțat: -li-er.

CONSILIÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfătui. [Pron. -li-a. / < lat. consiliari, cf. fr. conseiller].

CONSILIÉR s.n. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller].

CONSILIÁ vb. tr. a sfătui. (< fr. conseiller, lat. consiliari)

CONSILIÉR, -Ă s. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. (< fr. conseiller)

A CONSILIÁ ~éz tranz. livr. A da sfaturi; a sfătui. [Sil. -li-a] /<fr. conseiller, lat. consiliari

CONSILIÉR ~i m. 1) Persoană cu care se sfătuiește un conducător de țară în probleme de conducere; sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic; povățuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu. [Sil. -li-er] /<fr. conseiller

consilier m. 1. cel ce consiliază; 2. membrul unui consiliu: consilier la Curtea de Casațiune.

*consiliér m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliŭ). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unuĭ consiliŭ. – Fem. -éră saŭ -ereásă, pl. ese.

arată toate definițiile

Intrare: consiliere
consiliere substantiv feminin
  • silabație: -si-li-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consiliere
  • consilierea
plural
  • consilieri
  • consilierile
genitiv-dativ singular
  • consilieri
  • consilierii
plural
  • consilieri
  • consilierilor
vocativ singular
plural
Intrare: consilia
  • silabație: -li-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consilia
  • consiliere
  • consiliat
  • consiliatu‑
  • consiliind
  • consiliindu‑
singular plural
  • consilia
  • consiliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consiliez
(să)
  • consiliez
  • consiliam
  • consiliai
  • consiliasem
a II-a (tu)
  • consiliezi
(să)
  • consiliezi
  • consiliai
  • consiliași
  • consiliaseși
a III-a (el, ea)
  • consilia
(să)
  • consilieze
  • consilia
  • consilie
  • consiliase
plural I (noi)
  • consiliem
(să)
  • consiliem
  • consiliam
  • consiliarăm
  • consiliaserăm
  • consiliasem
a II-a (voi)
  • consiliați
(să)
  • consiliați
  • consiliați
  • consiliarăți
  • consiliaserăți
  • consiliaseți
a III-a (ei, ele)
  • consilia
(să)
  • consilieze
  • consiliau
  • consilia
  • consiliaseră
Intrare: consilieră
consilieră substantiv feminin
  • silabație: -li-er
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consilie
  • consiliera
plural
  • consiliere
  • consilierele
genitiv-dativ singular
  • consiliere
  • consilierei
plural
  • consiliere
  • consilierelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)