CONSILIÉRE, consilieri, s. f. Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.

CONSILIÉRE, consilieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia.

*consiliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. consiliérii; pl. consiliéri

consiliére s. f. (sil. -si-li-e-), pl. consiliéri

CONSILIÉRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [< consilia].

CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: -li-a] – Din fr. conseiller, lat. consiliari.

CONSILIÉR, -Ă, consilieri, -e, s. m. și f. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: -li-a] – Din fr. conseiller, lat. consiliari.

CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

CONSILIÁ, consiliez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A sfătui. Știubei se interesă... de alcătuirea meniului și consilie cîteva modificări. C. PETRESCU, Î. II 144. Pe aceștia pot să-i consiliez să scrie in proză. MACEDONSKI, O. IV 33. – Pronunțat: -li-a.

CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Persoană care dă sfaturi; sfetnic. Principele vorbește: Ai curții mele... înalți consilieri... Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește. MACEDONSKI, O. I 249. O lișiță ș-o rață, Ai lebedei de baltă consilieri privați. ALEXANDRESCU, P. 177. 2. Grad în ierarhia unor instituții, deținut de persoane cu o pregătire de specialitate, care au sarcina de a rezolva problemele speciale dintr-un anumit domeniu; persoană care are acest grad. Consilier tehnic. 3. (În trecut) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. Consilier la Curtea de apel. – Pronunțat: -li-er.

consiliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 consiliáză, 1 pl. consiliém (-li-em); conj. prez. 3 să consiliéze; ger. consiliínd (-li-ind)

consiliér (-li-er) s. m., pl. consiliéri

consiliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. consiliérei; pl. consiliére

consiliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. consiliéz, 3 sg. și pl. consiliáză, 1 pl. consiliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. consiliéze; ger. consiliínd (sil. -li-ind)

consiliér s. m. (sil. -li-er), pl. consiliéri

consiliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. consiliérei; pl. consiliére

CONSILIÁ vb. v. îndruma, învăța, povățui, sfătui.

CONSILIÉR s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)

CONSILIÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfătui. [Pron. -li-a. / < lat. consiliari, cf. fr. conseiller].