9 definiții pentru sfătuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂTUIRE, sfătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) sfătui și rezultatul ei; sfătuială. – V. sfătui.

SFĂTUIRE, sfătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) sfătui și rezultatul ei; sfătuială. – V. sfătui.

sfătuire sf [At: CORESI, EV. 263 / V: (înv) svă~ / Pl: ~ri / E: sfătui] 1 Încercare de a determina o persoană să ia o anumită hotărâre (într-o situație dificilă), să adopte o anumită atitudine, să rezolve o situație, pentru atingerea unui scop etc. Si: (liv) consiliere, (pop) învățare, învățat1, (înv) sfătuială (1), dăscălire, povățuire, (îvr) sfătuitură (1). 2 (Spc) Încurajare a unei persoane spre a întreprinde, spre a face, spre a termina etc. ceva Si: îndemnare, îmboldire, impulsionare, mișcare, (îrg) strămutare, (înv) sfătuială (2), năstăvire, povățuire, (îvr) sfătuitură (2). 3 (Înv; pex) Sfat (1). 4 (Îvr) Prescripție. 5 (Îvr) Judecată. 6 Cerere de ajutor în luarea unei hotărâri (într-o situație dificilă), în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei situații, pentru atingerea unui scop etc. Si: (înv) sfătuială (6). 7 (Spc) Cerere de încurajare în a întreprinde, a face, a termina etc. ceva Si: (înv) sfătuială (7). 8 Schimb de păreri cu cineva Si: (înv) sfătuială (8). 9 Stabilire a unei înțelegeri cu cineva Si: consultație, (rar) consfătuire, (îvp) chibzuire, (reg) cisluire, divănire, (pop) sfătuială (9). 10-11 (Pfm) Discuție (1-2). 12 (Nob) Cleveteală (2). 13 (Îvr) Hotărâre (3).

SFĂTUIRE, sfătuiri, s. f. (Astăzi rar) Acțiunea de a (se) sfătui. 1. Povață, îndemn; sfat. V. sfătui (1). După sfătuirea celei mai tinere, de la poartă s-aruncă în gîtul bărbaților și încep a-i lua cu vorba. CREANGĂ, O. A. 136. Pentru ce-mi dai aste sfătuiri? NEGRUZZI, S. III 476. Îi plăcu această sfătuire a fratelui său. GORJAN, H. I 7. 2. Consultare, deliberare, consfătuire. V. sfătui (2). Fusese poruncă de la comitet... să ținem sfătuire. CAMIL PETRESCU, O. II 12. După o sfătuire de cîteva seri în cerdac, la lumina lunei, luară o hotărîre. BASSARABESCU, V. 42.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfătuire (rar) s. f., g.-d. art. sfătuirii; pl. sfătuiri

sfătuire (rar) s. f., g.-d. art. sfătuirii; pl. sfătuiri

sfătuire s. f., g.-d. art. sfătuirii; pl. sfătuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFĂTUIRE s. v. îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.

sfătuire s. v. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. SFAT. VORBĂ.

Intrare: sfătuire
sfătuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfătuire
  • sfătuirea
plural
  • sfătuiri
  • sfătuirile
genitiv-dativ singular
  • sfătuiri
  • sfătuirii
plural
  • sfătuiri
  • sfătuirilor
vocativ singular
plural
svătuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfătuire, sfătuirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a (se) sfătui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: sfătuială
    • 1.1. Povață, povățuire, sfat, vorbă, îndemn, îndrumare, învățătură. DLRLC
      • format_quote După sfătuirea celei mai tinere, de la poartă s-aruncă în gîtul bărbaților și încep a-i lua cu vorba. CREANGĂ, O. A. 136. DLRLC
      • format_quote Pentru ce-mi dai aste sfătuiri? NEGRUZZI, S. III 476. DLRLC
      • format_quote Îi plăcu această sfătuire a fratelui său. GORJAN, H. I 7. DLRLC
    • 1.2. Consfătuire, consultare, deliberare. DLRLC
      • format_quote Fusese poruncă de la comitet... să ținem sfătuire. CAMIL PETRESCU, O. II 12. DLRLC
      • format_quote După o sfătuire de cîteva seri în cerdac, la lumina lunei, luară o hotărîre. BASSARABESCU, V. 42. DLRLC
etimologie:
  • vezi sfătui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.