17 definiții pentru consilier

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSILIER, -Ă, consilieri, -e, s. m. și f. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).[1]

  1. În original: s. m., evident incomplet (lipsește genul fem.) — LauraGellner

consilier sm [At: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: (înv) comsoliriu, ~iariu, ~nziliariu / Pl: ~i / E: fr conseiller] 1 Sfătuitor. 2 Grad în ierarhia unor funcții. 3 Persoana care deține acest grad. 4 (Înv) Membru al unei instanțe de judecată sau verificare.

CONSILIER, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

CONSILIER, consilieri, s. m. 1. Persoană care dă sfaturi; sfetnic. Principele vorbește: Ai curții mele... înalți consilieri... Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește. MACEDONSKI, O. I 249. O lișiță ș-o rață, Ai lebedei de baltă consilieri privați. ALEXANDRESCU, P. 177. 2. Grad în ierarhia unor instituții, deținut de persoane cu o pregătire de specialitate, care au sarcina de a rezolva problemele speciale dintr-un anumit domeniu; persoană care are acest grad. Consilier tehnic. 3. (În trecut) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. Consilier la Curtea de apel. – Pronunțat: -li-er.

CONSILIER s.m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller].

CONSILIER, -Ă s. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. (< fr. conseiller)

CONSILIER ~i m. 1) Persoană cu care se sfătuiește un conducător de țară în probleme de conducere; sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic; povățuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu. [Sil. -li-er] /<fr. conseiller

consilier m. 1. cel ce consiliază; 2. membrul unui consiliu: consilier la Curtea de Casațiune.

*consiliér m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliŭ). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unuĭ consiliŭ. – Fem. -éră saŭ -ereásă, pl. ese.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consilier (desp. -li-er) s. m., pl. consilieri

consilier (-li-er) s. m., pl. consilieri

consilier s. m. (sil. -li-er), pl. consilieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSILIER s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)

CONSILIER s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.)

Intrare: consilier
  • silabație: -li-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consilier
  • consilierul
  • consilieru‑
plural
  • consilieri
  • consilierii
genitiv-dativ singular
  • consilier
  • consilierului
plural
  • consilieri
  • consilierilor
vocativ singular
  • consilierule
  • consiliere
plural
  • consilierilor
comsoliriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
consiliariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consilier, consilierisubstantiv masculin
consilie, consilieresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care dă sfaturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Principele vorbește: Ai curții mele... înalți consilieri... Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește. MACEDONSKI, O. I 249. DLRLC
    • format_quote O lișiță ș-o rață, Ai lebedei de baltă consilieri privați. ALEXANDRESCU, P. 177. DLRLC
  • 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Consilier tehnic. DLRLC
  • 3. învechit Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Consilier la Curtea de apel. DLRLC
etimologie:
  • limba franceză conseiller (refăcut după consiliu și consilia). DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.