2 intrări

17 definiții

considerá [At: POLIZU / Pzi: consíder, (înv) ~réz / E: fr considérer, lat considero, -are] 1 vt (Rar) A examina. 2-3 vtr A (se) socoti (ca). 4 vt A prețui. 5 vt (Îe) ~rând că... Având în vedere că...

CONSIDERÁ, consíder, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) privi, a (se) socoti (ca...) ◊ Expr. (Tranz.) Considerând că... = având în vedere că... ♦ Tranz. A cinsti, a stima. 2. Tranz. A analiza, a studia, a cerceta. – Din fr. considérer, lat. considerare.

CONSIDERÁ, consíder, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) privi, a (se) socoti (ca...) ◊ Expr. (Tranz.) Considerând că... = având în vedere că... ♦ Tranz. A cinsti, a stima. 2. Tranz. A analiza, a studia, a cerceta. – Din fr. considérer, lat. considerare.

CONSIDERÁ, consíder, vb. I. Tranz. 1. A socoti, a privi ca... Politica statului democrat-popular exprimă cele mai vitale interese ale poporului și de aceea este sprijinită cu însuflețire de masele cele mai largi, care o consideră drept propria lor politică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. Pot considera lucrul încheiat. C. PETRESCU, C. V. 109. ◊ Expr. Considerînd că... = avînd în vedere că... ◊ Refl. pas. Dacă familia e sănătoasă, atunci și statul se poate considera sănătos. BOGZA, A. I. 350. ◊ Refl. Cu Haralambie Oanță se considera prieten. SAHIA, N. 95. 2. A analiza, a studia, a cerceta. Personalitatea lui Doja n-a fost... privită în devenirea ei, ci considerată static, prin prisma unei singure date desprinsă de rest, nesemnificativă și neesențială. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/1.

considerá (a ~) vb., ind. prez. 3 consíderă

considerá vb., ind. prez. 1 sg. consíder, 3 sg. și pl. consíderă

CONSIDERÁ vb. 1. a aprecia, a chibzui, a crede, a găsi, a gândi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaște, a număra. (Eu ~ că așa trebuie să facem.) 2. a crede, a găsi, a socoti, a vedea. (Această circumstanță o ~ de bun augur.) 3. a socoti, (rar) a proclama, (înv.) a prochema, a proclamarisi. (Esop a ~ limba un mare rău.) 4. a socoti, (fig.) a taxa. (Îl ~ drept mincinos.) 5. a se crede, a se închipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se ține. (Se ~ inteligent.) 6. v. aprecia.

CONSIDERÁ vb. v. analiza, cerceta, examina, investiga, studia, urmări.

CONSIDERÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) socoti, a (se) privi ca... 2. tr. A cerceta, a analiza. [P.i. consíder. / cf. fr. considérer, it., lat. considerare].

CONSIDERÁ vb. I. tr., refl. a (se) socoti, a (se) crede. II. tr. 1. a fi de părere. 2. a cerceta, a analiza. 3. a cinsti, a stima. (< fr. considérer, lat. considerare)

A CONSIDERÁ consíder tranz. 1) (de obicei, urmat de o propoziție complementară) A găsi de cuviință; a gândi; a crede; a socoti. ◊ Considerând că... având în vedere că... 2) A aprecia printr-o judecată; a socoti; a crede. Considerăm acest fapt drept o încălcare flagrantă a legii. 3) (persoane) A desemna printr-un calificativ, de obicei depreciativ; a califica; a numi; a face; a taxa; a eticheta. 4) (persoane) A trata cu considerație; a prețui; a aprecia. 5) A supune unei analize; a analiza; a cerceta; a studia; a investiga. /<fr. considérer, lat. considerare

considerà v. 1. a privi cu luare aminte; 2. a ținea seama de: a considera serviciile aduse; 3. a stima: îl consideră foarte mult; 4. a privi ca, a ținea sau a socoti de.

*consíder, a v. tr. (lat. consídero, -áre, a contempla, a observa, d. con-, împreună și sidus, síderis, stea, constelațiune. V. deziderat, sideral. Cp. cu contemplu). Mă uĭt la, ĭaŭ în samă [!], apreciez: a considera foloasele. Stimez: îl consider mult. Țin de, socotesc de, ĭaŭ drept: a fost considerat visător (de, drept orĭ ca visător).

*consideránt n., pl. e (fr. considérant, îld. -and, lat. considerandus, care trebuĭe să fie considerat; it. -ando). Motivu pe care se întemeĭază și care procede [!] o lege, o sentență [!]. – Maĭ bine ar fi -and. Fals -ent.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONSIDERÁ vb. 1. a aprecia, a chibzui, a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoáște, a număra. (Eu ~ că așa trebuie să facem.) 2. a crede, a găsi, a socoti, a vedea. (Această circumstanță o ~ de bun augur.) 3. a socoti, (rar) a proclama, (înv.) a prochema, a proclamarisi. (Esop a ~ limba un mare rău.) 4. a socoti, (fig.) a taxa. (Îl ~ drept mincinos.) 5. a se crede, a se închipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se țíne. (Se ~ inteligent.) 6. a aprecia, a cinsti, a onora, a prețui, a respecta, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectul, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.)

considerá vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. STUDIA. URMĂRI.

NIL ACTUM CREDENS, CUM QUID SUPERESSET AGENDUM (lat.) nimic (nu poate fi) considerat încheiat, câtă vreme mai rămâne ceva de făcut – Lucan, „Pharsalia”, II, 657.

Intrare: considera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) considera considerare considerat considerând singular plural
consideră considerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consider (să) consider consideram considerai considerasem
a II-a (tu) consideri (să) consideri considerai considerași consideraseși
a III-a (el, ea) consideră (să) considere considera consideră considerase
plural I (noi) considerăm (să) considerăm consideram considerarăm consideraserăm, considerasem*
a II-a (voi) considerați (să) considerați considerați considerarăți consideraserăți, consideraseți*
a III-a (ei, ele) consideră (să) considere considerau considera consideraseră
Intrare: considerand
considerand
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)