18 definiții pentru considerație considerațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

considerație sf [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 309 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr considération, lat consideratio, -onis] 1 Prețuire. 2 Examinare. 3 (Îe) A avea (sau a lua) în – A ține seama de... 4 Motiv. 5 Opinie. 6 Reflecție. 7 (Înv) Reputație.

CONSIDERÁȚIE, considerații, s. f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. 3. Părere, idee; reflecție. [Var.: considerațiúne s. f.] – Din fr. considération, lat. consideratio, -onis.

CONSIDERÁȚIE, considerații, s. f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ◊ Expr. A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecție. [Var.: considerațiúne s. f.] – Din fr. considération, lat. consideratio, -onis.

CONSIDERÁȚIE, considerații, s. f. 1. Motiv, rațiune, considerent. Considerații de ordin secundar.Expr. A avea (sau a lua) în considerație = a avea în vedere, a ține seamă de... 2. Reflecție, părere, idee. Relația manuscriptă a domnului. Paul de Marenne... rămasă în biblioteca națională pariziană cuprinde lungi considerații morale și filozofice. SADOVEANU, Z. C. 28. Voi să arăt numai niște considerații personale, care mi se par adevărate. GHEREA, ST. CR. II 105. 3. Stimă, respect. A arăta cuiva cea mai mare considerație.Înzestrat cu o înțelegere rară, dezvoltată încă prin studii serioase, și cu mult curaj cetățenesc, Miran [Costin] dobîndi îndată o mare considerație între compatrioții săi. BĂLCESCU, O. I 184. – Pronunțat: -ți-e.

CONSIDERÁȚIE s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ◊ A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, reflecție, idee. [Gen. -iei, var. considerațiune s.f. / cf. fr. considération, lat. consideratio].

CONSIDERÁȚIE s. f. 1. stimă, respect. 2. motiv, considerent, rațiune. ♦ a avea (sau a lua) în ~ = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. părere, reflecție, idee. (< fr. considération, lat. consideratio)

CONSIDERÁȚIE ~i f. Sentiment de stimă înaltă față de o persoană; deferență; condescendență. ◊ A avea (sau a lua) în ~ a avea în vedere; a ține cont. [Art. considerația; G.-D. considerației; Sil. -ți-e] /<fr. considération, lat. consideratio, ~onis

CONSIDERAȚIÚNE s. f. v. considerație.

CONSIDERAȚIÚNE s. f. v. considerație.

CONSIDERÉNT, considerente, s. n. Motiv, punct de vedere, argument logic; considerație (1).

CONSIDERAȚIÚNE s.f. v. considerație.

considerați(un)e f. 1. fapta de a considera, cercetare atentivă: a lua în considerațiune; 2. rațiune, motiv: am cedat acestei considerațiuni; 3. stimă ce are lumea pentru cineva: el merită considerațiunea tuturor; 4. pl. reflexiuni, observațiuni.

*considerațiúne f. (lat. considerátio, -ónis). Atențiune, luare în samă: a lua pe cineva, a lua un lucru în considerațiune. Fig. Rațiune, motiv, punct de vedere: această considerațiune m’a decis, am cedat acesteĭ considerațiunĭ. Stimă: am mare (multă) considerațiune p. el, îl am în mare considerațiune. Pl. Reflexiunĭ, observațiunĭ. În considerațiunea unuĭ om, unuĭ lucru, din cauza stimeĭ saŭ importanțeĭ luĭ. – Ob. -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consideráție (considerent, părere, stimă) (-ți-e) s. f., art. consideráția (-ți-a), g.-d. art. consideráției; pl. consideráții, art. consideráțiile (-ți-i-)

consideráție s. f. (sil. -ți-e), art. consideráția (sil. -ți-a), g.-d. art. consideráției; pl. consideráții, art. consideráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSIDERÁȚIE s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. recunoaștere. 4. v. părere.

CONSIDERAȚIE s. 1. apreciere, atenție, cinste, cinstire, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 2. ascendent, autoritate, influență, inrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (În ochii lor se bucura de o ~ suverană.) 3. apreciere, recunoaștere. (~ publică a meritelor sale.) 4. considerent, constatare, idee, observare, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra...)

Considerație ≠ desconsiderație, desconsiderare, dispreț

Intrare: considerație
considerație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • considerație
  • considerația
plural
  • considerații
  • considerațiile
genitiv-dativ singular
  • considerații
  • considerației
plural
  • considerații
  • considerațiilor
vocativ singular
plural
considerațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • considerațiune
  • considerațiunea
plural
  • considerațiuni
  • considerațiunile
genitiv-dativ singular
  • considerațiuni
  • considerațiunii
plural
  • considerațiuni
  • considerațiunilor
vocativ singular
plural