CONSIDERAȚIE, considerații, s. f. 1. Motiv, rațiune, considerent. Considerații de ordin secundar. ◊ Expr. A avea (sau a lua) în considerație = a avea în vedere, a ține seamă de... 2. Reflecție, părere, idee. Relația manuscriptă a domnului. Paul de Marenne... rămasă în biblioteca națională pariziană cuprinde lungi considerații morale și filozofice. SADOVEANU, Z. C. 28. Voi să arăt numai niște considerații personale, care mi se par adevărate. GHEREA, ST. CR. II 105. 3. Stimă, respect. A arăta cuiva cea mai mare considerație. ▭ Înzestrat cu o înțelegere rară, dezvoltată încă prin studii serioase, și cu mult curaj cetățenesc, Miran [Costin] dobîndi îndată o mare considerație între compatrioții săi. BĂLCESCU, O. I 184. – Pronunțat: -ți-e.