2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conserváre sf [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 301/16 / Pl: ~vắri / E: conserva] 1 Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (prin uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc.) Și: conservat1 (1), păstrare. 2 Menajare. 3 (Îs) Instinct de ~ Instinct de apărare pe care îl manifestă omul și animalele în scopul menținerii ființei proprii.

CONSERVÁRE, conservări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conserva și rezultatul ei. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și animale în scopul menținerii ființei proprii. 2. Tratament care constă în uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc. a unor produse perisabile (alimente, lemne, piei etc.) pentru a le feri de alterare. – V. conserva.

CONSERVÁRE, conservări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conserva și rezultatul ei. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare pe care îl manifestă omul și animalele în scopul menținerii ființei proprii. 2. Tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (uscare, sterilizare, congelare, refrigerare etc.). – V. conserva.

CONSERVÁRE s. f. Acțiunea de a conserva. 1. Menținere (a alimentelor) în stare nealterată, prin anumite procedee speciale. Conservarea cărnii. 2. (În expr.) Instinct de conservare = instinct de apărare activă (cu dinții, cu ghearele etc.) sau de apărare pasivă (reacție de încremenire în fața primejdiei) pe care îl manifestă omul și animalele în scopul conservării ființei proprii.

conserváre s. f., g.-d. art. conservắrii; pl. conservắri

conserváre s. f., g.-d. art. conservării; pl. conservări

CONSERVÁRE s. 1. păstrare. (~ legumelor pentru iarnă.) 2. v. păstrare.

CONSERVÁRE s.f. Acțiunea de a conserva; conservațiune. ◊ Instinct de conservare = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. [< conserva].

CONSERVÁRE s. f. 1. acțiunea de a conserva. ♦ instinct de ~ = instinct de apărare la om și la animale, care are ca scop menținerea ființei proprii. 2. tratament la care sunt supune unele produse perisabile spre a nu se altera. (< conserva)

CONSERVÁRE ~ări f. v. A CONSERVA.Instinct de ~ instinct de apărare pe care îl manifestă omul și animalele în scopul menținerii ființei proprii. /v. a conserva

conservá [At: (a. 1774) URICARIUL I, 177 / Pzi: consérv, (îvr) ~véz / E: fr conserver, lat conservo, -are] 1 vt A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (1). 2 vt A păstra. 3-4 vtr A (se) menaja.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la alimente) A menține în stare nealterată prin anumite procedee speciale. Pentru a putea conserva cantități sporite de legume și fructe, numeroase operații au fost mecanizate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2711. ◊ Refl. Mazărea se conservă bine. 2. A păstra, a păzi. A-și conserva sănătatea.Refl. A se menaja.

conservá (a ~) vb., ind. prez. 3 consérvă

conservá vb., ind. prez. 1 sg. consérv, 3 sg. și pl. consérvă

CONSERVÁ vb. 1. a (se) păstra. (Gogoșarii se ~ în oțet.) 2. v. păstra. 3. v. menaja.

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)

A SE CONSERVÁ mă consérv intranz. 1) (despre persoane) A-și păstra sănătatea și forțele; a avea grijă de sine; a se menaja. 2) A rămâne neschimbat (în timp); a se păstra; a se menține. Tradițiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

Intrare: conserva
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conserva conservare conservat conservând singular plural
conservă conservați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conserv (să) conserv conservam conservai conservasem
a II-a (tu) conservi (să) conservi conservai conservași conservaseși
a III-a (el, ea) conservă (să) conserve conserva conservă conservase
plural I (noi) conservăm (să) conservăm conservam conservarăm conservaserăm, conservasem*
a II-a (voi) conservați (să) conservați conservați conservarăți conservaserăți, conservaseți*
a III-a (ei, ele) conservă (să) conserve conservau conserva conservaseră
Intrare: conservare
conservare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conservare conservarea
plural conservări conservările
genitiv-dativ singular conservări conservării
plural conservări conservărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)