2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consemnat, ~ă a [At: URICARIUL X, 378 / Pl: ~ați, ~e / E: consemna] 1 Notat. (D. bani) Depus. 3 (Mil) Reținut (în cazarmă).

consemna vt [At: ODOBESCU, S. II, 398 / Pzi: ~nez / E: con1- + semna] 1 A depune bani spre păstrare și fructificare la o instituție care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 2 A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc. 3 (Pgn) A nota. 4 A interzice, prin consemn, ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare, sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.

CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. a înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o instituție care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc. – Con1- + semna (după fr. consigner).

CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; p. gener. a înregistra, a însemna, a nota. 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con1 + semna (după fr. consigner).

CONSEMNÁ, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A înregistra, a însemna, a nota. «A sosit în București într-un vagon de clasa III...» – vor consemna biografii viitori. C. PETRESCU, C. V, 29. Spre a enumera... diferitele elemente constitutive ale fiecărui articol din dicționarul limbei, noi ne vom mărgini a le consemna aci d-a rîndul. ODOBESCU, S. II 398. 2. A depune o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni, sau ca garanție la tribunal. 3. (În trecut) A opri prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă.

CONSEMNÁ vb. I. tr. 1. A nota, a înregistra, a însemna. 2. A depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la Casa de economii și consemnațiuni sau ca garanție la tribunal. 3. A opri disciplinar ieșirea militarilor din cazarmă. [< con- + semna, după fr. consigner, it. consegnare].

CONSEMNÁ vb. tr. 1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna. 2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizație de stat specializată. 3. a interzice ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau de pe navă. (după fr. consigner)

A CONSEMNÁ ~éz tranz. 1) (mențiuni din cadrul unui proces juridic) A reda într-un proces verbal. 2) (fapte, evenimente, note etc.) A fixa în scris; a înscrie; a înregistra; a nota. 3) (militari) A supune unui consemn. 4) (sume de bani) A pune la păstrare la o instituție bancară; a depune. /con- + a semna

consemnà V. 1. a anunța, a cita în scris; 2. a da ordine să nu iasă: a consemna trupele în cazarme.

*2) consémn și -éz, a v. tr. (fr. consigner, d. lat. consignare, după rom. a însemna. V. de-zignez). Depun ca să păstreze: a consemna banĭ, marfă. Citez, însemn (într’o scriere): a consemna un fapt. Opresc în cazarmă, în școală (maĭ ales ca pedeapsă): a consemna o trupă. – Rar consignez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consemná (a ~) vb., ind. prez. 3 consemneáză

consemná vb., ind. prez. 1 sg. consemnéz, 3 sg. și pl. consemneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSEMNÁ vb. 1. v. înregistra. 2. v. menționa.

CONSEMNA vb. 1. a înregistra, a înscrie, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 2. a înregistra, a menționa, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.)

Intrare: consemnat
consemnat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consemnat
  • consemnatul
  • consemnatu‑
  • consemna
  • consemnata
plural
  • consemnați
  • consemnații
  • consemnate
  • consemnatele
genitiv-dativ singular
  • consemnat
  • consemnatului
  • consemnate
  • consemnatei
plural
  • consemnați
  • consemnaților
  • consemnate
  • consemnatelor
vocativ singular
plural
Intrare: consemna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consemna
  • consemnare
  • consemnat
  • consemnatu‑
  • consemnând
  • consemnându‑
singular plural
  • consemnea
  • consemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consemnez
(să)
  • consemnez
  • consemnam
  • consemnai
  • consemnasem
a II-a (tu)
  • consemnezi
(să)
  • consemnezi
  • consemnai
  • consemnași
  • consemnaseși
a III-a (el, ea)
  • consemnea
(să)
  • consemneze
  • consemna
  • consemnă
  • consemnase
plural I (noi)
  • consemnăm
(să)
  • consemnăm
  • consemnam
  • consemnarăm
  • consemnaserăm
  • consemnasem
a II-a (voi)
  • consemnați
(să)
  • consemnați
  • consemnați
  • consemnarăți
  • consemnaserăți
  • consemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • consemnea
(să)
  • consemneze
  • consemnau
  • consemna
  • consemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consemna

  • 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • exemple
      • «A sosit în București într-un vagon de clasa III...» – vor consemna biografii viitori. C. PETRESCU, C. V, 29.
        surse: DLRLC
      • Spre a enumera... diferitele elemente constitutive ale fiecărui articol din dicționarul limbei, noi ne vom mărgini a le consemna aci d-a rîndul. ODOBESCU, S. II 398.
        surse: DLRLC
  • 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o instituție care are sarcina de conservare a sumelor de bani.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: