3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv., s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) statornic, conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. (Log.) S. n. Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.

consecvent, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~cinte, ~cuent / Pl: ~nți, ~e / E: fr conséquent, lat consequens, -ntis] 1-2 a, av (Dpl) (Care acționează) conform propriilor idei și principii. 3 a (D. o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3 a (Flz; d. fenomene) Care urmează unui alt fenomen. [1] 4 sn (Log) Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție. 5 a Care urmează desfășurarea firească și logică.

  1. Sunt două sensuri 3 Ladislau Strifler

CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj., adv., s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. S. n. (Log.) Propoziție care decurge dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.

CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj. Care acționează conform cu principiile sale, care nu se contrazice în acțiunile sale, credincios ideilor sale. În Romînia burghezo-moșierească, Partidul Comunist Romîn a fost singurul partid care a dus o luptă consecventă pentru soluționarea democratică a chestiunii naționale. REZ. HOT. I 33. Bine, înțeleg, ați refuzat un scriitor, sînteți oarecum, consecvenți cu d-voastră. CAMIL PETRESCU, P. 410. Dacă i-am văzut că sînt de aceleași principii și consecvenți, nu m-am despărțit de dînșii. GHICA, A. 703. ◊ (Adverbial) Uniunea Sovietică... a susținut consecvent interesele noastre, afirmînd alături de noi și în numele nostru independența și suveranitatea noastră ca popor și ca stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 33. Proletariatul, fiind singura clasă consecvent revoluționară pînă la capătă are chemarea să conducă lupta tuturor celor exploatați și asupriți împotriva tuturor formelor de exploatare și asuprire. DOC. PART. 123.

CONSECVÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care acționează potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine însuși. // s.n. 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecăți ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent, -ă adj. / < fr. conséquent, cf. lat. consequens – care urmează].

CONSECVÉNT, -Ă I. adj., adv. 1. (despre oameni) care acționează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale. 2. (despre o vale) orientată pe direcția înclinării straturilor. II. s. n. 1. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. (log.) al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință (2). 3. a doua secțiune a unei fraze muzicale. (< fr. conséquent, lat. consequens)

CONSECVÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu principiile proprii; credincios convingerilor sale. 2) (despre fenomene) Care se produce în mod logic; produs ca urmare firească. /<fr. conséquent, lat. consequense, ~ntis

consecvent a. care lucrează sau raționează cu șir, cu ordine sau logicește. ║ n. 1. a doua propozițiune a unui raționament; 2. al doilea termen al unui raport matematic.

*consecŭént, -ă adj. (lat. cónsequens, -éntis, următor). Care se potrivește cu cele zise orĭ făcute în ainte: omu onest e consecŭent promisiuniĭ. Următor. S. n., pl. e. Log. A doŭa propozițiune a uneĭ entimene. Mat. Al doilea termin al unuĭ raport. În mod consecŭent. – Fals -cvent orĭ -cinte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consecvent1 adj. m., pl. consecvenți; f. consecventă, pl. consecvente

consecvent2 s. n., pl. consecvente

consecvént adj. m., pl. consecvénți; f. sg. consecvéntă, pl. consecvénte

consecvént s. n., pl. consecvénte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSECVÉNT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) 2. s. (LOG.) consecință.

CONSECVENT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.) 2. s. (LOG.) consecință.

Consecvent ≠ inconsecvent, neconsecvent

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

consecvent (fr. conséquent; germ. Nachsatz; it. riposta) I. 1. (sens generic) Cea de-a a doua secțiune a unei unități a discursului melodic [frază*, perioadă (1) sau dublă perioadă] structurată binar* și simetric*. Din punct de vedere expresiv, c. constituie o replică sau o completare cu aspect conclusiv a antecedentului*. Articularea c. cu antecedentul se face prin respirație [v. cezură (5)], cadență (1) sau semicadență. 2. (în muz. clasică și romantică) Frază secundă (4-8 măsuri) a unei perioade construite pe cvadratură (8-16 măs.). II. Cea de-a doua și eventual expunerile (v. expoziție) tematice imediat următoare dintr-o lucrare (sau fragment de lucrare) muzicală elaborată prin tehnica contrapunctului imitativ (canon*, fugă*, secțiune fugato*).

Intrare: consecvent (adj.)
consecvent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecvent
  • consecventul
  • consecventu‑
  • consecventă
  • consecventa
plural
  • consecvenți
  • consecvenții
  • consecvente
  • consecventele
genitiv-dativ singular
  • consecvent
  • consecventului
  • consecvente
  • consecventei
plural
  • consecvenți
  • consecvenților
  • consecvente
  • consecventelor
vocativ singular
plural
Intrare: consecvent (adv.)
consecvent3 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • consecvent
  • consecven‑
Intrare: consecvent (s.n.)
consecvent2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecvent
  • consecventul
  • consecventu‑
plural
  • consecvente
  • consecventele
genitiv-dativ singular
  • consecvent
  • consecventului
plural
  • consecvente
  • consecventelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consecvent, consecventăadjectiv

  • 1. (Care acționează) statornic, conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În Romînia burghezo-moșierească, Partidul Comunist Romîn a fost singurul partid care a dus o luptă consecventă pentru soluționarea democratică a chestiunii naționale. REZ. HOT. I 33. DLRLC
    • format_quote Bine, înțeleg, ați refuzat un scriitor, sînteți oarecum consecvenți cu d-voastră. CAMIL PETRESCU, P. 410. DLRLC
    • format_quote Dacă i-am văzut că sînt de aceleași principii și consecvenți, nu m-am despărțit de dînșii. GHICA, A. 703. DLRLC
  • 2. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. filosofie (Despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. DEX '09 DEX '98
etimologie:

consecventadverb

  • 1. (Care acționează) statornic, conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. DEX '09 DN
    sinonime: statornic
    • format_quote Uniunea Sovietică... a susținut consecvent interesele noastre, afirmînd alături de noi și în numele nostru independența și suveranitatea noastră ca popor și ca stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 33. DLRLC
    • format_quote Proletariatul, fiind singura clasă consecvent revoluționară pînă la capăt, are chemarea să conducă lupta tuturor celor exploatați și asupriți împotriva tuturor formelor de exploatare și asuprire. DOC. PART. 123. DLRLC
etimologie:

consecvent, consecventesubstantiv neutru

  • 1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. DN
  • 2. logică Propoziție care decurge necesar dintr-o altă propoziție. DEX '09
  • 3. logică Al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință. DN MDN '00
    sinonime: consecință
  • 4. A doua secțiune a unei fraze muzicale. DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.