3 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conjurát, ~ă smf [At: DA / Pl: ~áți, ~e / E: fr conjure] (Rar) Conspirator.

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Livr.) Conspirator. – Din fr. conjuré.

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Conspirator. – Din fr. conjuré.

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care ia parte la o conjurație, conspirator.

conjurát (livr.) s. m., pl. conjuráți

conjurát s. m., pl. conjuráți

CONJURÁT s. v. complotist, conspirator.

CONJURÁT, -Ă s.m. și f. (Rar) Conspirator. [< conjura].

CONJURÁT, -Ă s. m. f. complotist. (< fr. conjuré, lat. coniuratus)

CONJURÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o conjurație; complotist; conspirator. /v. a conjura

conjurat a. și m. care iea parte la o conjurațiune în contra Statului sau a capului său.

*conjurát, -ă adj. și s. (lat. conjuratus). Conspirator, complotist.

conjurá2 v [At: PSALT. SCH. 76 / V: cun~ / Pzi: ~júr / E: ml congiro, -are] (Înv) A înconjura.

conjurá1 [At: NEGRUZZI, S. I, 323 / Pzi: conjúr / E: fr conjurer, lat conjurare] 1 vt (Rar) A ruga cu stăruință Și: a implora. 2 vi (Rar) A conspira. 3 vt (Îcrs) A exorciza.

CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. Tranz. A ruga stăruitor; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare.

CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință; a implora. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a unelti; a complota. – Din fr. conjurer, lat. conjurare.

CONJURÁ, conjúr, vb. I. 1. Tranz. A ruga cu stăruință, a implora. Vă rog, vă conjur, plecați de la fereastră. SEBASTIAN, T. 262. Conjur, nu scrie nimic nicăieri despre mine. CARAGIALE, O. VII 385. În epistola ce scriam șefului răsculării din Transilvania îl conjuram să se împace cu ungurii. GHICA, A. 175. 2. Intranz. (Rar) A conspira, a complota.

conjurá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjúră

conjurátă (rar) s. f., g.-d. art. conjurátei; pl. conjuráte

conjurá vb., ind. prez. 1 sg. conjúr, 3 sg. și pl. conjúră

Intrare: conjura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conjura conjurare conjurat conjurând singular plural
conju conjurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conjur (să) conjur conjuram conjurai conjurasem
a II-a (tu) conjuri (să) conjuri conjurai conjurași conjuraseși
a III-a (el, ea) conju (să) conjure conjura conjură conjurase
plural I (noi) conjurăm (să) conjurăm conjuram conjurarăm conjuraserăm, conjurasem*
a II-a (voi) conjurați (să) conjurați conjurați conjurarăți conjuraserăți, conjuraseți*
a III-a (ei, ele) conju (să) conjure conjurau conjura conjuraseră
Intrare: conjurat (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjurat conjuratul
plural conjurați conjurații
genitiv-dativ singular conjurat conjuratului
plural conjurați conjuraților
vocativ singular
plural
Intrare: conjurat (adj.)
conjurat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conjurat conjuratul conjura conjurata
plural conjurați conjurații conjurate conjuratele
genitiv-dativ singular conjurat conjuratului conjurate conjuratei
plural conjurați conjuraților conjurate conjuratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)