2 intrări
22 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.
CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
conjectura vt [At: DA / Pzi: ~réz / E: fr conjecturer] 1 A judeca după aparențe. 2 A face o conjectură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conjecturà v. a judeca după probabilități.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
conjectură sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ri / E: fr conjecture, lat conjectura] Prezumție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe probabilități sau pe presupuneri. V. supoziție, ipoteză. Cînd am fost eu în joc... m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. IBRĂILEANU, A. 94.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONJECTÚRĂ s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONJECTÚRĂ s. f. simplă supoziție, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere. (< fr. conjecture, lat. coniectura)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONJECTÚRĂ ~i f. livr. 1) Opinie fondată numai pe aparențe; prezumție. 2) rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț. /<fr. conjecture, lat. conjectura
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conjectură f. judecată probabilă, opiniune bazată pe aparențe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*conjectúră f., pl. ĭ (lat. conjectura, d. conjícere, a arunca împreună, a combina, a bănui. V. trec, obĭect, injecțiune). Banuĭală, presupunere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conjecturá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjectureáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conjectúră (supoziție) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conjectúră (supoziție, ipoteză) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conjectură («ipoteză»)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
conjectură, -ri (judecată întemeiată pe probabilități).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
conjectura
- 1. A judeca după aparențe; a face o conjectură.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză conjecturersurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
conjectură
- 1. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri.exemple
- Cînd am fost eu în joc... m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. IBRĂILEANU, A. 94.surse: DLRLC
-
- surse: NODEX
etimologie:
- limba franceză conjecturesurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină conjecturasurse: DEX '98 DEX '09