2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumție, supoziție. – Din fr. conjecture, lat. conjectura.

conjectu sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ri / E: fr conjecture, lat conjectura] Prezumție.

CONJECTÚRĂ, conjecturi, s. f. Părere bazată pe probabilități sau pe presupuneri. V. supoziție, ipoteză. Cînd am fost eu în joc... m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. IBRĂILEANU, A. 94.

CONJECTÚRĂ s.f. Prezumție, supoziție, părere întemeiată pe presupuneri, pe probabilități, pe aparențe. [< fr. conjecture].

CONJECTÚRĂ s. f. simplă supoziție, care nu a primit încă nici o confirmare; ipoteză, presupunere. (< fr. conjecture, lat. coniectura)

CONJECTÚRĂ ~i f. livr. 1) Opinie fondată numai pe aparențe; prezumție. 2) rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț. /<fr. conjecture, lat. conjectura

conjectură f. judecată probabilă, opiniune bazată pe aparențe.

*conjectúră f., pl. ĭ (lat. conjectura, d. conjícere, a arunca împreună, a combina, a bănui. V. trec, obĭect, injecțiune). Banuĭală, presupunere.

CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

conjectura vt [At: DA / Pzi: ~réz / E: fr conjecturer] 1 A judeca după aparențe. 2 A face o conjectură.

CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].

CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)

conjecturà v. a judeca după probabilități.

*conjecturéz v. tr. (lat. conjecturare). Presupun, bănuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjectúră (supoziție) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri

conjectúră (supoziție, ipoteză) s. f., g.-d. art. conjectúrii; pl. conjectúri

conjectură, -ri (judecată întemeiată pe probabilități).

conjecturá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjectureáză

conjecturá vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză

arată toate definițiile

Intrare: conjectură
conjectură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjectu
  • conjectura
plural
  • conjecturi
  • conjecturile
genitiv-dativ singular
  • conjecturi
  • conjecturii
plural
  • conjecturi
  • conjecturilor
vocativ singular
plural
Intrare: conjectura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conjectura
  • conjecturare
  • conjecturat
  • conjecturatu‑
  • conjecturând
  • conjecturându‑
singular plural
  • conjecturea
  • conjecturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conjecturez
(să)
  • conjecturez
  • conjecturam
  • conjecturai
  • conjecturasem
a II-a (tu)
  • conjecturezi
(să)
  • conjecturezi
  • conjecturai
  • conjecturași
  • conjecturaseși
a III-a (el, ea)
  • conjecturea
(să)
  • conjectureze
  • conjectura
  • conjectură
  • conjecturase
plural I (noi)
  • conjecturăm
(să)
  • conjecturăm
  • conjecturam
  • conjecturarăm
  • conjecturaserăm
  • conjecturasem
a II-a (voi)
  • conjecturați
(să)
  • conjecturați
  • conjecturați
  • conjecturarăți
  • conjecturaserăți
  • conjecturaseți
a III-a (ei, ele)
  • conjecturea
(să)
  • conjectureze
  • conjecturau
  • conjectura
  • conjecturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjectură

  • 1. Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri.
    exemple
    • Cînd am fost eu în joc... m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. IBRĂILEANU, A. 94.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Restabilire ipotetică a unui text neciteț.
    surse: NODEX

etimologie:

conjectura

  • 1. A judeca după aparențe; a face o conjectură.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: