2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confecționare sf [At: GHICA, S. 71 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: confecționa] 1-2 Prelucrare a unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect Si: confecție (1), confecționat1.

CONFECȚIONÁRE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.

CONFECȚIONÁRE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.

CONFECȚIONÁRE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. Ce talent avea el pentru confecționarea arcelor de nuiele cu săgeți de șindrilă! GHICA, S. 71. Pronunțat: -ți-o-.

CONFECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a confecționa; întocmire, fabricare. [Pron. -ți-o-. / < confecționa].

confecționa vt [At: PAS, Z. IV, 134 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr confectionner] 1 A prelucra un material sau un semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2 (Irn) A face (sau a lucra) ceva în grabă, superficial.

CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionner.

CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionner.

CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. A produce, a face, a lucra, a fabrica. Croitorul confecționează un costum. – Pronunțat: -ți-o-.

CONFECȚIONÁ vb. I. tr. A lucra, a produce; a fabrica. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionner].

CONFECȚIONÁ vb. tr. a lucra, a produce; a întocmi. ◊ a fabrica în serie îmbrăcăminte sau încălțăminte. (< fr. confectionner)

A CONFECȚIONÁ ~éz tranz. 1) (materiale sau semifabricate) A prelucra în vederea obținerii unui obiect. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) A produce în serie (la o fabrică sau la o uzină); a fabrica. [Sil. -ți-o-] /<fr. confectionner

confecționà v. a face pe de-a întregul: a confecționa o mașină, o stofă.

*confecționéz v. tr. (fr. confectionner). Fac, fabric: a confecționa o stofă, o haĭnă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confecționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționắrii; pl. confecționắri

confecționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. confecționării; pl. confecționări

confecționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 confecționeáză

confecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. confecționéz, 3 sg. și pl. confecționeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFECȚIONÁRE s. confecție, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)

CONFECȚIONARE s. confecție, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)

CONFECȚIONÁ vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)

CONFECȚIONA vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)

Intrare: confecționare
confecționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confecționare
  • confecționarea
plural
  • confecționări
  • confecționările
genitiv-dativ singular
  • confecționări
  • confecționării
plural
  • confecționări
  • confecționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: confecționa
  • silabație: -ți-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confecționa
  • confecționare
  • confecționat
  • confecționatu‑
  • confecționând
  • confecționându‑
singular plural
  • confecționea
  • confecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confecționez
(să)
  • confecționez
  • confecționam
  • confecționai
  • confecționasem
a II-a (tu)
  • confecționezi
(să)
  • confecționezi
  • confecționai
  • confecționași
  • confecționaseși
a III-a (el, ea)
  • confecționea
(să)
  • confecționeze
  • confecționa
  • confecționă
  • confecționase
plural I (noi)
  • confecționăm
(să)
  • confecționăm
  • confecționam
  • confecționarăm
  • confecționaserăm
  • confecționasem
a II-a (voi)
  • confecționați
(să)
  • confecționați
  • confecționați
  • confecționarăți
  • confecționaserăți
  • confecționaseți
a III-a (ei, ele)
  • confecționea
(să)
  • confecționeze
  • confecționau
  • confecționa
  • confecționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confecționare

etimologie:

  • vezi confecționa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

confecționa

  • 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte.
    exemple
    • Croitorul confecționează un costum.
      surse: DLRLC

etimologie: