2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONEXA, conexez, vb. I. Tranz. (Rar) A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.

conexa vt [At: DA / Pzi: ~xez / E: conex] (Rar) A reuni lucruri sau chestiuni de aceeași natură.

CONEXA, conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.

CONEXA, conexez, vb. I. Tranz. (Cu privire la două sau mai multe lucruri sau chestiuni de aceeași natură) A lega împreună, a reuni, a alătura. Tribunalul a conexat cele două dosare.

CONEXA vb. I. tr. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. [Cf. lat. connexus].

CONEXA vb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (< conex)

A CONEXA ~ez tranz. (elemente concrete sau abstracte) A lega împreună; a uni; a împreuna. /Din conexiune

CONEX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.

CONEX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.

conex, ~ă [At: GRECESCU, FL. 4 / V: ~nnex / Pl: ~ecși, ~e / E: fr connexe, lat connexus] 1 a Care se găsește în legătură cu ceva. 2 a Care însoțește ceva. 3 a Care merge împreună cu ceva. 4 sn (Psh) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. 5 sn Legătură (strânsă).

CONEX, -Ă, conexi, -e, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. Chestiuni conexe.

CONEX, -Ă adj. Care este în legătură cu ceva, care însoțește ceva. // s.n. (În psihologia structuralistă) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. connexe, cf. lat. connexus].

CONEX, -Ă adj. legat prin raporturi strânse. (< fr. connexe, lat. connexus)

CONEX ~xă (~cși, ~xe) livr. Care este alăturat prin natura sa; legat prin ceva comun; adiacent; contiguu. Discipline ~xe. Profesii ~xe. /<fr. connexe, lat. connexus

conex a. care are legături strânse cu altceva: idei conexe.

*conéx, -ă adj. (lat. con-nexus. V. nex). Legat, unit: ideĭ conexe.

*conexéz v. tr. (d. lat. con-néctere, -nexum, a uni, după a-nexez). Leg, unesc: a conexa un capitul cu altu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conexa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. conexez, 3 conexea; conj. prez. 1 sg. să conexez, 3 să conexeze

conexa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 conexea

conexa vb., ind. prez. 1 sg. conexez, 3 sg. și pl. conexea

conex adj. m., pl. conecși; f. cone, pl. conexe

conex adj. m., pl. conecși; f. conexă, pl. conexe

conex adj. m., pl. conecși; f. sg. conexă, pl. conexe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONEXA vb. a reuni. (A ~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.)

CONEXA vb. a reuni. (~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONEXÁ (< conex) vb. I tranz. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. ♦ (Dr.) Raportul dintre două sau mai multe pricini aflate la aceeași instanță sau la instanțe de același grad, între aceleași părți sau împreună cu alte părți și avînd o strînsă legătură între obiect și cauza acelor pricini.

CONÉX, -Ă (< fr., lat.) adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva. ◊ (MAT.) Mulțime c. (într-un spațiu topologic) = mulțime care nu este reuniunea a două mulțimi nevide și separate.

Intrare: conexa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conexa
  • conexare
  • conexat
  • conexatu‑
  • conexând
  • conexându‑
singular plural
  • conexea
  • conexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conexez
(să)
  • conexez
  • conexam
  • conexai
  • conexasem
a II-a (tu)
  • conexezi
(să)
  • conexezi
  • conexai
  • conexași
  • conexaseși
a III-a (el, ea)
  • conexea
(să)
  • conexeze
  • conexa
  • conexă
  • conexase
plural I (noi)
  • conexăm
(să)
  • conexăm
  • conexam
  • conexarăm
  • conexaserăm
  • conexasem
a II-a (voi)
  • conexați
(să)
  • conexați
  • conexați
  • conexarăți
  • conexaserăți
  • conexaseți
a III-a (ei, ele)
  • conexea
(să)
  • conexeze
  • conexau
  • conexa
  • conexaseră
Intrare: conex
conex adjectiv
adjectiv (A5)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conex
  • conexul
  • conexu‑
  • cone
  • conexa
plural
  • conecși
  • conecșii
  • conexe
  • conexele
genitiv-dativ singular
  • conex
  • conexului
  • conexe
  • conexei
plural
  • conecși
  • conecșilor
  • conexe
  • conexelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conexa, conexezverb

etimologie:
  • conexiune DEX '09 DEX '98

conex, coneadjectiv

  • 1. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Chestiuni conexe. DLRLC
  • 2. (și) substantivat neutru (numai) singular Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.