2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

conexá vt [At: DA / Pzi: ~xéz / E: conex] (Rar) A reuni lucruri sau chestiuni de aceeași natură.

CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. (Rar) A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.

CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.

CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. (Cu privire la două sau mai multe lucruri sau chestiuni de aceeași natură) A lega împreună, a reuni, a alătura. Tribunalul a conexat cele două dosare.

conexá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 conexeáză

conexá vb., ind. prez. 1 sg. conexéz, 3 sg. și pl. conexeáză

CONEXÁ vb. a reuni. (A ~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.)

CONEXÁ vb. I. tr. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. [Cf. lat. connexus].

CONEXÁ vb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (< conex)

A CONEXÁ ~éz tranz. (elemente concrete sau abstracte) A lega împreună; a uni; a împreuna. /Din conexiune

conéx, ~ă [At: GRECESCU, FL. 4 / V: ~nnéx / Pl: ~écși, ~e / E: fr connexe, lat connexus] 1 a Care se găsește în legătură cu ceva. 2 a Care însoțește ceva. 3 a Care merge împreună cu ceva. 4 sn (Psh) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. 5 sn Legătură (strânsă).

CONÉX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.

CONÉX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.

CONÉX, -Ă, conexi, -e, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. Chestiuni conexe.

conéx adj. m., pl. conécși; f. conéxă, pl. conéxe

conéx adj. m., pl. conécși; f. sg. conéxă, pl. conéxe

CONÉX, -Ă adj. Care este în legătură cu ceva, care însoțește ceva. // s.n. (În psihologia structuralistă) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. connexe, cf. lat. connexus].

CONÉX, -Ă adj. legat prin raporturi strânse. (< fr. connexe, lat. connexus)

CONÉX ~xă (~cși, ~xe) livr. Care este alăturat prin natura sa; legat prin ceva comun; adiacent; contiguu. Discipline ~xe. Profesii ~xe. /<fr. connexe, lat. connexus

conex a. care are legături strânse cu altceva: idei conexe.

Intrare: conex
conex adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conex conexul cone conexa
plural conecși conecșii conexe conexele
genitiv-dativ singular conex conexului conexe conexei
plural conecși conecșilor conexe conexelor
vocativ singular
plural
Intrare: conexa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conexa conexare conexat conexând singular plural
conexea conexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conexez (să) conexez conexam conexai conexasem
a II-a (tu) conexezi (să) conexezi conexai conexași conexaseși
a III-a (el, ea) conexea (să) conexeze conexa conexă conexase
plural I (noi) conexăm (să) conexăm conexam conexarăm conexaserăm, conexasem*
a II-a (voi) conexați (să) conexați conexați conexarăți conexaserăți, conexaseți*
a III-a (ei, ele) conexea (să) conexeze conexau conexa conexaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)