2 intrări

16 definiții

conăcíre sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: conăci] (Nob) Găzduire.

CONĂCÍRE, conăciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire. – V. conăci.

CONĂCÍRE, conăciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire. – V. conăci.

CONĂCÍRE, conăciri, s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire.

conăcíre (înv.) s. f., g.-d. art. conăcírii; pl. conăcíri

conăcíre s. f., g.-d. art. conăcírii; pl. conăcíri

conăcí vi [At: (a. 1753) URICARIUL X, 120/25 / Pzi: -ăcésc / E: conac] (Înv) 1-3 A poposi la un conac (1-3). 4-6 A sta la un conac (1-3).

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. (învechit și regional) Intranz. A face popas, a poposi; a se odihni. în seara cînd rămaseră să mîie într-acea cetate, domnița izbuti ca bărbatul ei să-i lase, drept locuință, un chioșc învecinat cu casele unde ei conăcise. ODOBESCU, S. I 138. Turcii conăciră într-un sat ruinat. BĂLCESCU, O. II 86. Nu știu cum a auzit Că la draga-am conăcit. HODOȘ, P. P. 177. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti. Pe la cetăți și sate, pe unde mâneau ei noaptea, toți îi conăceau. ISPIRESCU, L. 322.

conăcí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcésc, imperf. 3 sg. conăceá; conj. prez. 3 să conăceáscă

conăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcésc, imperf. 3 sg. conăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. conăceáscă

CONĂCÍ vb. v. adăposti, găzdui, mânea, opri, poposi, primi, trage.

conăci v. a face conac, a poposi, a tăbărî peste noapte: Turcii se conăciră într’un sat BALC.

conăcésc v. intr. (d. conac). Fac conac, poposesc, tăhărăsc. V. tr. Daŭ conac, găzduĭesc. V. colăcesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

conăcí vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. MÎNEA. OPRI. POPOSI. PRIMI. TRAGE.

Intrare: conăci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conăci conăcire conăcit conăcind singular plural
conăcește conăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conăcesc (să) conăcesc conăceam conăcii conăcisem
a II-a (tu) conăcești (să) conăcești conăceai conăciși conăciseși
a III-a (el, ea) conăcește (să) conăcească conăcea conăci conăcise
plural I (noi) conăcim (să) conăcim conăceam conăcirăm conăciserăm, conăcisem*
a II-a (voi) conăciți (să) conăciți conăceați conăcirăți conăciserăți, conăciseți*
a III-a (ei, ele) conăcesc (să) conăcească conăceau conăci conăciseră
Intrare: conăcire
conăcire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conăcire conăcirea
plural conăciri conăcirile
genitiv-dativ singular conăciri conăcirii
plural conăciri conăcirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)