Definiția cu ID-ul 1244666:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONĂCI vb. (Mold., ȚR) A face popas. A: Kemeni lanoș au conăcit acolo cu oastea lui. PSEUDO-AMIRAS. Purcegînd de la Corinthos, am conăcit la Curteza. IM 1754, 79r: cf. IM 1754, 143r, 144r; GHEORGACHI; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Conăcind pentru odihna namiezii. R: POPESCU. Și au conăcit cu toată ordiia. IM 1730, 202v. Etimologie: conac + suf. -i. Vezi și conac.