6 definiții pentru conăcire

Explicative DEX

CONĂCIRE, conăciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire. – V. conăci.

CONĂCIRE, conăciri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire. – V. conăci.

conăcire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: conăci] (Nob) Găzduire.

CONĂCIRE, conăciri, s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a conăci; popas. ♦ Găzduire, adăpostire.

Ortografice DOOM

conăcire (înv.) s. f., g.-d. art. conăcirii; pl. conăciri

conăcire (înv.) s. f., g.-d. art. conăcirii; pl. conăciri

conăcire s. f., g.-d. art. conăcirii; pl. conăciri

Intrare: conăcire
conăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conăcire
  • conăcirea
plural
  • conăciri
  • conăcirile
genitiv-dativ singular
  • conăciri
  • conăcirii
plural
  • conăciri
  • conăcirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conăcire, conăcirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi conăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.