2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compromitere sf [At: STAMATI, D. / V: ~tare / Pl: ~ri / E: compromite] 1 Determinare a pierderii bunei reputații a cuiva Si: discreditare. 2 Pierdere a bunei reputații. 3 Pricinuire a unui rău Si: periclitare. 4 Distrugere.

COMPROMÍTERE, compromiteri, s. f. Acțiunea de a (se) compromite.V. compromite.

COMPROMÍTERE, compromiteri, s. f. Acțiunea de a (se) compromite.V. compromite.

COMPROMITÉRE, compromiteri, s. f. Acțiunea de a (se) compromite.

COMPROMÍTERE s.f. Acțiunea de a compromite și rezultatul ei; discreditare, primejduire; distrugere. [< compromite].

compromite [At: NEGRUZZI, S. I. 222 / V: ~ta, ~menta / Pzi: compromit / Par: ~is / E: fr compromettre] 1-2 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) buna reputație Si: a (se) discredita, a se deochia, a se arăta. 3 vt A pricinui un rău. 4 vt A distruge. corectată

COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. Tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr. compromettre, lat. compromittere.

COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. Tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr. compromettre, lat. compromittere.

COMPROMÍTE, compromít, vb. III. Tranz. 1. A-l pune (pe cineva) într-o lumină nefavorabilă, a face să-și piardă buna reputație, a da de rușine; a discredita. Nu te mai iau... cu mine. Mă campromiți. C. PETRESCU, C. V. 116. Nu-și va ierta toată viața asemenea slăbiciune, care l-a compromis în așa hal. BART, E. 214. Să vedem și noi dacă faptul căsătoriei și traiului Ancei cu Dragomir e o așa de mare absurditate, încît să compromită toată piesa. GHEREA, ST. CR. II 256. ◊ Refl. Fii serios, Jean. Ne compromitem. SAHIA, N. 100. 2. A primejdui; a strica, a distruge., Seceta poate, compromite recolta. – Forme gramaticale: perf. s. compromisei, part. compromis.

COMPROMÍTE vb. III. 1. tr., refl. A (se) pune într-o situație critică, într-o lumină nefavorabilă; a (se) discredita. 2. tr. A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromít, perf.s. -isei, part. -is. / < lat. compromittere, cf. fr. compromettre].

COMPROMÍTE vb. I. tr., refl. a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita. II. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici. (<lat. compromittere, fr. compromettre)

A SE COMPROMÍTE mă compromít intranz. A-și pierde buna reputație, admițând un compromis; a se discredita. /<fr. se compromettre, lat. compromittere

A COMPROMÍTE compromít tranz. 1) (persoane, cauze etc.) A face să se compromită; a discredita. 2) A expune unui pericol; a primejdui; a periclita. /<fr. compromettre, lat. compromittere

compromite v. 1. a pune în pericol: a compromite reputațiunea; 2. a expune la neplăceri, la încurcături: l’a compromis; 3. a-și expune onoarea, creditul.

*compromít, -ís, a -íte v. tr. (lat. compromittere. V. trimet). Expun, periclitez, vátăm: a compromite interesele, sănătatea, reputațiunea, recolta. V. refl. Îmĭ perd reputațiunea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compromítere s. f., g.-d. art. compromíterii; pl. compromíteri

compromítere s. f., g.-d. art. compromíterii; pl. compromíteri

compromíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compromít, 1 pl. compromítem; conj. prez. 3 să compromítă; part. compromís

compromíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compromít; conj. prez. 3 sg. și pl. compromítă; part. compromís


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPROMÍTERE s. 1. discreditare, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.) 2. v. dezonorare. 3. periclitare, primejduire. (~ recoltei de bumbac.)

COMPROMITERE s. 1. discreditare, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.) 2. batjocorire, dezonorare, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.) 3. periclitare, primejduire. (~ recoltei de bumbac.)

arată toate definițiile

Intrare: compromitere
compromitere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compromitere
  • compromiterea
plural
  • compromiteri
  • compromiterile
genitiv-dativ singular
  • compromiteri
  • compromiterii
plural
  • compromiteri
  • compromiterilor
vocativ singular
plural
Intrare: compromite
verb (VT623)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compromite
  • compromitere
  • compromis
  • compromisu‑
  • compromițând
  • compromițându‑
singular plural
  • compromite
  • compromiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compromit
(să)
  • compromit
  • compromiteam
  • compromisei
  • compromisesem
a II-a (tu)
  • compromiți
(să)
  • compromiți
  • compromiteai
  • compromiseși
  • compromiseseși
a III-a (el, ea)
  • compromite
(să)
  • compromi
  • compromitea
  • compromise
  • compromisese
plural I (noi)
  • compromitem
(să)
  • compromitem
  • compromiteam
  • compromiserăm
  • compromiseserăm
  • compromisesem
a II-a (voi)
  • compromiteți
(să)
  • compromiteți
  • compromiteați
  • compromiserăți
  • compromiseserăți
  • compromiseseți
a III-a (ei, ele)
  • compromit
(să)
  • compromi
  • compromiteau
  • compromiseră
  • compromiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compromitere

etimologie:

  • vezi compromite
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

compromite

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: discredita 4 exemple
    exemple
    • Nu te mai iau... cu mine. Mă campromiți. C. PETRESCU, C. V. 116.
      surse: DLRLC
    • Nu-și va ierta toată viața asemenea slăbiciune, care l-a compromis în așa hal. BART, E. 214.
      surse: DLRLC
    • Să vedem și noi dacă faptul căsătoriei și traiului Ancei cu Dragomir e o așa de mare absurditate, încît să compromită toată piesa. GHEREA, ST. CR. II 256.
      surse: DLRLC
    • Fii serios, Jean. Ne compromitem. SAHIA, N. 100.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pricinui un rău.
    exemple
    • Seceta poate compromite recolta.
      surse: DLRLC

etimologie: