3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complimentare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: complimenta] 1 Felicitare adresată cuiva Si: complimentat1 (1). 2 Salut adresat cuiva Si: complimentat1 (2). 3 Reverențe făcute în fața cuiva Si: complimentat1 (3).

COMPLIMENTÁRE, complimentări, s. f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. – V. complimenta.

COMPLIMENTÁRE, complimentări, s. f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. – V. complimenta.

COMPLIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. [< complimenta].

complementar, ~ă a [At: GHICA, S. 587 / V: ~lim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr complémentaire] 1 Care completează Si: complinitor, întregitor. 2 (Gmt; îs) Unghiuri ~e Unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. 3 (Fiz; îs) Culori ~e Culori care, prin suprapunere, dau o lumină albă.

complimenta vt [At: ALECSANDRI, T. 1422 / Pzi: ~téz / E: fr complimenter] 1 A felicita pe cineva. 2 A saluta pe cineva. 3 A face reverențe în fața cuiva.

complimentar, ~ă a vz complementar

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire.

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. 1. A exprima complimente (1). 2. (Înv.) A saluta. – Din fr. complimenter.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. 1. A exprima complimente (1). 2. (Înv.) A saluta. – Din fr. complimenter.

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar.

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar.

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar.

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care servește la întregirea unui lucru, a unui fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. Unghi complementar = unghi care, adăugat altuia, formează împreună cu acela un unghi drept. Culori complementare = culori care, prin suprapunerea lor, dau culoarea albă. – Variantă: complimentár, -ă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 12/5, GHICA, S. 587) adj.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A face complimente (1), a aduce laude. Bine c-ai venit, să te complimentez de bună-creștere a Adelei. ALECSANDRI, T. 354._2. (Învechit) A saluta. Mihai-vodă trimisese boieri, de-l complimentă [pe Sigismund]. BĂLCESCU, O. II 203.

COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire].

COMPLIMENTÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-și) exprima complimente (1). 2. A(-și) complini, a completa. [P.i. -tez. / < fr. complimenter].

COMPLEMENTÁR, -Ă I. adj. care completează. ♦ unghi ~ = complement (1); culori ~e = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. II. s. f. (mat.) mulțime ale cărei elemente nu aparțin unei mulțimi date. (< fr. complémentaire)

COMPLIMENTÁ vb. tr. a exprima complimente (2). (< fr. complimenter)

COMPLEMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care complinește; care completează ceva; complinitor. ◊ Unghiuri ~e unghiuri a căror sumă este 90

complementar a. care servă a completa.

complimentà v. a face un compliment.

*complementár, -ă adj. (d. complement; fr. complémentaire). Care servește la completat. Geom. Unghĭurĭ complementare, a căror sumă fac un unghĭ drept. – Fals complimentar.

*complimentéz v. tr. (fr. complimenter, it. complimentare). Adresez cuĭva laude, cuvinte de admirațiune (fac complimente).

arată toate definițiile

Intrare: complimentare
complimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complimentare
  • complimentarea
plural
  • complimentări
  • complimentările
genitiv-dativ singular
  • complimentări
  • complimentării
plural
  • complimentări
  • complimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: complementar
complementar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complementar
  • complementarul
  • complementaru‑
  • complementa
  • complementara
plural
  • complementari
  • complementarii
  • complementare
  • complementarele
genitiv-dativ singular
  • complementar
  • complementarului
  • complementare
  • complementarei
plural
  • complementari
  • complementarilor
  • complementare
  • complementarelor
vocativ singular
plural
complimentar adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complimentar
  • complimentarul
  • complimentaru‑
  • complimenta
  • complimentara
plural
  • complimentari
  • complimentarii
  • complimentare
  • complimentarele
genitiv-dativ singular
  • complimentar
  • complimentarului
  • complimentare
  • complimentarei
plural
  • complimentari
  • complimentarilor
  • complimentare
  • complimentarelor
vocativ singular
plural
Intrare: complimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complimenta
  • complimentare
  • complimentat
  • complimentatu‑
  • complimentând
  • complimentându‑
singular plural
  • complimentea
  • complimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complimentez
(să)
  • complimentez
  • complimentam
  • complimentai
  • complimentasem
a II-a (tu)
  • complimentezi
(să)
  • complimentezi
  • complimentai
  • complimentași
  • complimentaseși
a III-a (el, ea)
  • complimentea
(să)
  • complimenteze
  • complimenta
  • complimentă
  • complimentase
plural I (noi)
  • complimentăm
(să)
  • complimentăm
  • complimentam
  • complimentarăm
  • complimentaserăm
  • complimentasem
a II-a (voi)
  • complimentați
(să)
  • complimentați
  • complimentați
  • complimentarăți
  • complimentaserăți
  • complimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • complimentea
(să)
  • complimenteze
  • complimentau
  • complimenta
  • complimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

complimentare

  • 1. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: flatare măgulire

etimologie:

  • vezi complimenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

complementar complimentar

  • 1. Care complinește, care completează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: complinitor subsidiar suplimentar întregitor
    • 1.1. Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (și) substantivat feminin matematică Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari.
    surse: DN

etimologie:

complimenta

etimologie: