complimentare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: complimenta] 1 Felicitare adresată cuiva Si: complimentat¹ (1). 2 Salut adresat cuiva Si: complimentat¹ (2). 3 Reverențe făcute în fața cuiva Si: complimentat¹ (3).

COMPLIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. [< complimenta].

complementar, ~ă a [At: GHICA, S. 587 / V: ~lim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr complémentaire] 1 Care completează Si: complinitor, întregitor. 2 (Gmt; îs) Unghiuri ~e Unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. 3 (Fiz; îs) Culori ~e Culori care, prin suprapunere, dau o lumină albă.

complimenta vt [At: ALECSANDRI, T. 1422 / Pzi: ~téz / E: fr complimenter] 1 A felicita pe cineva. 2 A saluta pe cineva. 3 A face reverențe în fața cuiva.

complimentar, ~ă a vz complementar

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care servește la întregirea unui lucru, a unui fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. Unghi complementar = unghi care, adăugat altuia, formează împreună cu acela un unghi drept. Culori complementare = culori care, prin suprapunerea lor, dau culoarea albă. – Variantă: complimentár, -ă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 12/5, GHICA, S. 587) adj.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A face complimente (1), a aduce laude. Bine c-ai venit, să te complimentez de bună-creștere a Adelei. ALECSANDRI, T. 354._2. (Învechit) A saluta. Mihai-vodă trimisese boieri, de-l complimentă [pe Sigismund]. BĂLCESCU, O. II 203.

COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire].

COMPLIMENTÁ vb. I. tr., refl. 1. A(-și) exprima complimente (1). 2. A(-și) complini, a completa. [P.i. -tez. / < fr. complimenter].

COMPLEMENTÁR, -Ă I. adj. care completează. ♦ unghi ~ = complement (1); culori ~e = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. II. s. f. (mat.) mulțime ale cărei elemente nu aparțin unei mulțimi date. (< fr. complémentaire)

COMPLIMENTÁ vb. tr. a exprima complimente (2). (< fr. complimenter)

COMPLEMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care complinește; care completează ceva; complinitor. ◊ Unghiuri ~e unghiuri a căror sumă este 90

complementar a. care servă a completa.

complimentà v. a face un compliment.

*complementár, -ă adj. (d. complement; fr. complémentaire). Care servește la completat. Geom. Unghĭurĭ complementare, a căror sumă fac un unghĭ drept. – Fals complimentar.

*complimentéz v. tr. (fr. complimenter, it. complimentare). Adresez cuĭva laude, cuvinte de admirațiune (fac complimente).