3 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

complimentáre sf [At: DA / Pl: ~tắri / E: complimenta] 1 Felicitare adresată cuiva Și: complimentat1 (1). 2 Salut adresat cuiva Și: complimentat1 (2). 3 Reverențe făcute în fața cuiva Și: complimentat1 (3).

COMPLIMENTÁRE, complimentări, s. f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. – V. complimenta.

COMPLIMENTÁRE, complimentări, s. f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. – V. complimenta.

complimentáre s. f., pl. complimentări

COMPLIMENTÁRE s. flatare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.)

COMPLIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a complimenta și rezultatul ei. [< complimenta].

complementár, ~ă a [At: GHICA, S. 587 / V: ~lim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr complémentaire] 1 Care completează Și: complinitor, întregitor. 2 (Gmt; îs) Unghiuri ~e Unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. 3 (Fiz; îs) Culori ~e Culori care, prin suprapunere, dau o lumină albă.

complimentá vt [At: ALECSANDRI, T. 1422 / Pzi: ~téz / E: fr complimenter] 1 A felicita pe cineva. 2 A saluta pe cineva. 3 A face reverențe în fața cuiva.

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. 1. A exprima complimente (1). 2. (Înv.) A saluta. – Din fr. complimenter.

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar.

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. 1. A exprima complimente (1). 2. (Înv.) A saluta. – Din fr. complimenter.

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar.

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care servește la întregirea unui lucru, a unui fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. Unghi complementar = unghi care, adăugat altuia, formează împreună cu acela un unghi drept. Culori complementare = culori care, prin suprapunerea lor, dau culoarea albă. – Variantă: complimentár, -ă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 12/5, GHICA, S. 587) adj.

COMPLIMENTÁ, complimentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A face complimente (1), a aduce laude. Bine c-ai venit, să te complimentez de bună-creștere a Adelei. ALECSANDRI, T. 354._2. (Învechit) A saluta. Mihai-vodă trimisese boieri, de-l complimentă [pe Sigismund]. BĂLCESCU, O. II 203.

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar.

complementár adj. m., pl. complementári; f. complementáră, pl. complementáre

complimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 complimenteáză

complementár adj. m., pl. complementári; f. sg. complementáră, pl. complementáre

Intrare: complimenta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complimenta complimentare complimentat complimentând singular plural
complimentea complimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complimentez (să) complimentez complimentam complimentai complimentasem
a II-a (tu) complimentezi (să) complimentezi complimentai complimentași complimentaseși
a III-a (el, ea) complimentea (să) complimenteze complimenta complimentă complimentase
plural I (noi) complimentăm (să) complimentăm complimentam complimentarăm complimentaserăm, complimentasem*
a II-a (voi) complimentați (să) complimentați complimentați complimentarăți complimentaserăți, complimentaseți*
a III-a (ei, ele) complimentea (să) complimenteze complimentau complimenta complimentaseră
Intrare: complimentare
complimentare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complimentare complimentarea
plural complimentări complimentările
genitiv-dativ singular complimentări complimentării
plural complimentări complimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: complementar
complementar adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complementar complementarul complementa complementara
plural complementari complementarii complementare complementarele
genitiv-dativ singular complementar complementarului complementare complementarei
plural complementari complementarilor complementare complementarelor
vocativ singular
plural
complimentar
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complimentar complimentarul complimenta complimentara
plural complimentari complimentarii complimentare complimentarele
genitiv-dativ singular complimentar complimentarului complimentare complimentarei
plural complimentari complimentarilor complimentare complimentarelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)