16 definiții pentru complementar complimentar

complementár, ~ă a [At: GHICA, S. 587 / V: ~lim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr complémentaire] 1 Care completează Și: complinitor, întregitor. 2 (Gmt; îs) Unghiuri ~e Unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. 3 (Fiz; îs) Culori ~e Culori care, prin suprapunere, dau o lumină albă.

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire.

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar.

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care complinește, care completează. ◊ Unghiuri complementare = unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°. Culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea albă. [Var.: complimentár, -ă adj.] – Din fr. complémentaire.

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar.

COMPLEMENTÁR, -Ă, complementari, -e, adj. Care servește la întregirea unui lucru, a unui fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. Unghi complementar = unghi care, adăugat altuia, formează împreună cu acela un unghi drept. Culori complementare = culori care, prin suprapunerea lor, dau culoarea albă. – Variantă: complimentár, -ă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 12/5, GHICA, S. 587) adj.

COMPLIMENTÁR, -Ă adj. v. complementar.

complementár adj. m., pl. complementári; f. complementáră, pl. complementáre

complementár adj. m., pl. complementári; f. sg. complementáră, pl. complementáre

COMPLEMENTÁR adj. v. suplimentar.

COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire].

COMPLEMENTÁR, -Ă I. adj. care completează. ♦ unghi ~ = complement (1); culori ~e = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. II. s. f. (mat.) mulțime ale cărei elemente nu aparțin unei mulțimi date. (< fr. complémentaire)

COMPLEMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care complinește; care completează ceva; complinitor. ◊ Unghiuri ~e unghiuri a căror sumă este 90

complementar a. care servă a completa.

*complementár, -ă adj. (d. complement; fr. complémentaire). Care servește la completat. Geom. Unghĭurĭ complementare, a căror sumă fac un unghĭ drept. – Fals complimentar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPLEMENTÁR adj. întregitor, subsidiar, suplimentar, (rar) complinitór. (Lămuriri ~.)

Intrare: complementar
complementar adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complementar complementarul complementa complementara
plural complementari complementarii complementare complementarele
genitiv-dativ singular complementar complementarului complementare complementarei
plural complementari complementarilor complementare complementarelor
vocativ singular
plural
complimentar
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complimentar complimentarul complimenta complimentara
plural complimentari complimentarii complimentare complimentarele
genitiv-dativ singular complimentar complimentarului complimentare complimentarei
plural complimentari complimentarilor complimentare complimentarelor
vocativ singular
plural