complicat², ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 14/16 / Pl: ~ați, ~e / E: complica] 1 Alcătuit din (prea) multe elemente. 2-3 Greu de descurcat sau de înțeles Si: încurcat, încâlcit.

complicat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: complica] 1-2 Complicare (1-2).

complicație sf [At: HASDEU, I. C. 78 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr complication] 1 Situație greu de descurcat Si: încâlceală, încurcătură. 2 Lucru care complică. 3 Stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluției unei boli.

complicațiune sf vz complicație

COMPLICAȚIUNE. * COMPLICAȚIE sf. 1 Faptul de a complica ¶ 2 Îngrămădire de lucruri, de fapte ce cu greu se pot despărți unele de altele ¶ 3 Încurcătură ¶ 4 ^🩺 Ivirea unei alte boale care îngreuiază vindecarea boalei dinainte [fr.].

COMPLICAT, -Ă, complicați, -le, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente, multiplu; greu de descurcat sau de înțeles, încurcat, încîlcit. Viața e ceva mai complicată decît în romanele tale. C. PETRESCU, Î. I 8. Această strofă, care pare atît de complicată, se citește ușor, ca proza. GHEREA, ST. CR. III 379. Adresa lui Horică eu nu o am aci, și e foarte complicată ca să ți-o spun din memorie. CARAGIALE, O. VII 173.

COMPLICAȚIE, complicații, s. f. Faptul de a (s e) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, încîlceală; lucru care complică. Pentru prima oară în cariera mea mi se întîmplă asemenea complicație pe care n-o pot descurca. SADOVEANU, P. M. 103. Aceasta ar fi însemnat o complicație plină de neprevăzute dificultăți. C. PETRESCU, R. DR. 204. Același vapor m-a readus în Constanța, fără nici o complicație. SAHIA, U.R.S.S. 5. ♦ Stare patologică nouă, apărută ca o agravare a unei boli. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) complicațiune (GHICA, S. 453) s. f.

COMPLICAT, -Ă adj. Încurcat, greu de înțeles. [Cf. fr. compliqué].

COMPLICAȚIE s.f. Complicare; stare complicată; încurcătură. ♦ Agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. [Var. complicațiune s.f. / cf. fr. complication, lat. complicatio].

COMPLICAȚIUNE s.f. v. complicație.

COMPLICAT, -Ă adj. 1. încurcat, greu de înțeles. 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (< fr. compliqué)

COMPLICAȚIE s. f. 1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură. 2. agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. (< fr. complication, lat. complicatio)

COMPLICAȚIE ~i f. 1) Factor care complică ceva. 2) Agravare a unei boli, prin apariția de fenomene patologice noi. [Art. complicația; G.-D. complicației; Sil. -ți-e] /<fr. complication

complicat a. 1. compus dintr’un mare număr de părți; 2. gravat prin complicațiuni: boală complicată.

complicați(un)e f. 1. starea lucrului complicat; 2. circumstanță ce complică: complicatiunea unei boale.

*complicát, -ă adj. (lat. complicatus). Amestecat cu altele: boală complicată. Compus din maĭ multe bucățĭ: mașină complicată. Prea încărcat cu întîmplărĭ: narațiune complicată.

*complicațiúne f. (lat. complicátio, -ónis. V. aplicațiune). Încurcătură, greutate: în această boală (orĭ afacere) se pot produce complicațiunĭ. – Și -áție.

complicație (desp. -ți-e) s. f., art. complicația (desp. -ți-a), g.-d. art. complicației; pl. complicații, art. complicațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

complicație (-ți-e-) s. f., art. complicația (-ți-a), g.-d. art. complicației; pl. complicații, art. complicațiile (-ți-i-)

complicație s. f. (sil. -ți-e-), art. complicația (sil. -ți-a), g.-d. art. complicației; pl. complicații, art. complicațiile (sil. -ți-i-)

complicație

COMPLICAT adj. 1. încâlcit, încurcat. (Trebuie descurcată acea problemă ~.) 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.) 3. dificil, greu. (O problemă ~ la matematică.)

COMPLICAȚIE s. încâlceală, încurcătură.

COMPLICAT adj. 1. încîlcit, încurcat. (Trebuie descurcată acea problemă ~.) 2. (fig). întortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.) 3. dificil, greu. (O problemă ~ la matematică.)

COMPLICAȚIE s. încîlceală, încurcătură.

Complicat ≠ simplu