COMPLICAȚIE, complicații, s. f. Faptul de a (s e) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, încîlceală; lucru care complică. Pentru prima oară în cariera mea mi se întîmplă asemenea complicație pe care n-o pot descurca. SADOVEANU, P. M. 103. Aceasta ar fi însemnat o complicație plină de neprevăzute dificultăți. C. PETRESCU, R. DR. 204. Același vapor m-a readus în Constanța, fără nici o complicație. SAHIA, U.R.S.S. 5. ♦ Stare patologică nouă, apărută ca o agravare a unei boli. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) complicațiune (GHICA, S. 453) s. f.