5 intrări

Articole pe această temă:

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comisí vr [At: HERZ – GHER., M. IV, 238 / Pzi: ~sésc, (dai) ~sắsc / E: nct] (Reg) A privi cu atenție.

comís5, ~ă a [At: BUL. COM. IST. I, 19 / Pl: ~iși, ~e / E: comite] Săvârșit.

comís4 sm [At: ULIERU, C. 94 / V: comí / Pl: ~iși / E: fr commis] 1 Funcționar comercial. 2 Persoană cu funcția de comis4 (1). 3 (Îs) ~ voiajor Reprezentant al unei firme care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. 4 Funcția de comis-voiajor (3).

comís3 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~iși / E: ger Kommiss (brot)] 1-2 Militar (1-2) român din fosta armată austro-ungară. 3-4 Persoană cu grad de comis3 (1-2). 5 Pâine cazonă.

cómis1 sm [At: MOXA, ap. GCR I, 61/22 / A și: comís / Pl: ~iși / E: ngr ϰόμης, vsl комись] (Înv) 1 Scutier. 2 Persoană care are rang de comis1 (1). 3 Rang de mare dregător medieval în Moldova și Țara Românească, însărcinat cu îngrijirea cailor și grajdurilor curtii domnești 4 Funcția de comis1 (1). 5 Titlu de comis1 (1). 6 Perioadă în care se exercită funcția de comis1 (1)

comís-voiajór sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr commis voyageur] Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari.

CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în Evul Mediu, care avea în grija sa caii și grajdurile Curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.

COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur.

CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.

CÓMIS1, comiși, s. m. (Învechit și arhaizant) Boier de divan care avea în sarcina sa grajdurile domnești. Comisul Huni și postelnicul Hrîncu îl tîrîră afară din luptă. DELAVRANCEA, A. 9. În rînd cu acestea veneau grajdurile, ambarele și șoaprele cu toate tacîmurile de drum, sub îngrijirea comișilor. ODOBESCU, S. A. 130. L-a făcut comis mai dăunăzi. ALECSANDRI, T. I 34.

COMÍS2, comiși, s. m. (Comerț; franțuzism) Angajat comercial. Compus: (în societatea burgheză) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri. La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.

COMÍS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].

CÓMIS-VOIAJÓR s. m. reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. (<fr. commis-voyageur)

CÓMIS1 ~și m. înv. Dregător care avea în grija sa caii și grajdurile curții domnești. /<ngr. kómis

CÓMIS2 ~și m.: Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur

comis m. od. 1. (Marele), boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești; 2. rang de boierie. [Gr. bizantin KÓMIS, din lat. COMES (STABULI), mai marele grajdului (de unde și fr. connétable)].

cómis m. (mgr. kómis, d. lat. cómes, conte. V. comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V. rahtivan.

*comis călător (fals voĭajór) m. (fr. commis, funcționar [d. lat. commissus, delegat] și călător, fr. voyageur). Funcționar comercial care călătorește p. casa în serviciu căreĭa este.

*comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cómis1 (rang boieresc) s. m., pl. cómiși

arată toate definițiile

Intrare: comisi
comisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: comis (adj.)
comis1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis
  • comisul
  • comisu‑
  • comi
  • comisa
plural
  • comiși
  • comișii
  • comise
  • comisele
genitiv-dativ singular
  • comis
  • comisului
  • comise
  • comisei
plural
  • comiși
  • comișilor
  • comise
  • comiselor
vocativ singular
plural
Intrare: comis (comercial)
comis4 (pl. -i, com'is) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis
  • comisul
  • comisu‑
plural
  • comiși
  • comișii
genitiv-dativ singular
  • comis
  • comisului
plural
  • comiși
  • comișilor
vocativ singular
  • comisule
  • comise
plural
  • comișilor
Intrare: comis (rang)
comis2 (pl. -i, c'omis) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis
  • comisul
  • comisu‑
plural
  • comiși
  • comișii
genitiv-dativ singular
  • comis
  • comisului
plural
  • comiși
  • comișilor
vocativ singular
  • comisule
  • comise
plural
  • comișilor
Intrare: comis-voiajor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis-voiajor
  • comis-voiajorul
  • comis-voiajoru‑
plural
  • comis-voiajori
  • comis-voiajorii
genitiv-dativ singular
  • comis-voiajor
  • comis-voiajorului
plural
  • comis-voiajori
  • comis-voiajorilor
vocativ singular
  • comis-voiajorule
plural
  • comis-voiajorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comis (comercial)

etimologie:

comis (rang)

  • 1. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în Evul Mediu, care avea în grija sa caii și grajdurile Curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Comisul Huru și postelnicul Hrîncu îl tîrîră afară din luptă. DELAVRANCEA, A. 9.
      surse: DLRLC
    • În rînd cu acestea veneau grajdurile, ambarele și șoaprele cu toate tacîmurile de drum, sub îngrijirea comișilor. ODOBESCU, S. A. 130.
      surse: DLRLC
    • L-a făcut comis mai dăunăzi. ALECSANDRI, T. I 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

comis-voiajor

  • 1. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri.
    surse: DN MDN '00 un exemplu
    exemple
    • La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.
      surse: DLRLC

etimologie: