comisi vr [At: HERZ – GHER., M. IV, 238 / Pzi: ~sesc, (dai) ~săsc / E: nct] (Reg) A privi cu atenție.

COMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în Evul Mediu, care avea în grija sa caii și grajdurile Curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.

comis⁴ sm [At: ULIERU, C. 94 / V: comi / Pl: ~iși / E: fr commis] 1 Funcționar comercial. 2 Persoană cu funcția de comis⁴ (1). 3 (Îs) ~ voiajor Reprezentant al unei firme care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. 4 Funcția de comis-voiajor (3).

comis¹ sm [At: MOXA, ap. GCR I, 61/22 / A și: comis / Pl: ~iși / E: ngr ϰόμης, vsl комись] (Înv) 1 Scutier. 2 Persoană care are rang de comis¹ (1). 3 Rang de mare dregător medieval în Moldova și Țara Românească, însărcinat cu îngrijirea cailor și grajdurilor curtii domnești 4 Funcția de comis¹ (1). 5 Titlu de comis¹ (1). 6 Perioadă în care se exercită funcția de comis¹ (1)

comis³ sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~iși / E: ger Kommiss (brot)] 1-2 Militar (1-2) român din fosta armată austro-ungară. 3-4 Persoană cu grad de comis³ (1-2). 5 Pâine cazonă.

comis⁵, ~ă a [At: BUL. COM. IST. I, 19 / Pl: ~iși, ~e / E: comite] Săvârșit.

comis-voiajor sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr commis voyageur] Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari.

COMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.

COMIS², comiși, s. m. (Comerț; franțuzism) Angajat comercial. Compus: (în societatea burgheză) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri. La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.

COMIS¹, comiși, s. m. (Învechit și arhaizant) Boier de divan care avea în sarcina sa grajdurile domnești. Comisul Huni și postelnicul Hrîncu îl tîrîră afară din luptă. DELAVRANCEA, A. 9. În rînd cu acestea veneau grajdurile, ambarele și șoaprele cu toate tacîmurile de drum, sub îngrijirea comișilor. ODOBESCU, S. A. 130. L-a făcut comis mai dăunăzi. ALECSANDRI, T. I 34.

COMIS², comiși, s. m. (În trecut, în expr.) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorea pentru a obține comenzi de mărfuri. – Fr. commis[voyageur].

COMIS¹, comiși, s. m. (Înv. și arh.) Boier de divan care avea în sarcina sa grajdurile domnești. – Ngr. komis.

COMIS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].

COMIS-VOIAJOR s. m. reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. (<fr. commis-voyageur)

COMIS¹ ~și m. înv. Dregător care avea în grija sa caii și grajdurile curții domnești. /<ngr. kómis

COMIS² ~și m.: Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur

comis m. od. 1. (Marele), boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești; 2. rang de boierie. [Gr. bizantin KÓMIS, din lat. COMES (STABULI), mai marele grajdului (de unde și fr. connétable)].

cómis m. (mgr. kómis, d. lat. cómes, conte. V. comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V. rahtivan.

*comis călător (fals voĭajór) m. (fr. commis, funcționar [d. lat. commissus, delegat] și călător, fr. voyageur). Funcționar comercial care călătorește p. casa în serviciu căreĭa este.

*comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă.

comis¹ (comandant roman, rang boieresc, rândaș) s. m., pl. comiși

comis³ (funcționar) (înv.) s. m., pl. comiși

comis-voiajor (înv.) s. m., pl. comis-voiajori

comis¹ (rang boieresc) s. m., pl. comiși

comis-voiajor s. m., pl. comis-voiajori

comis (rang boieresc) s. m., pl. comiși

comis-voiajor s. m. (sil. -vo-ia-), pl. comis-voiajori

comis (rang boieresc).

comis (-și), s. m. – Dregător. – Mare comis, în vechea organizare socială, boier de rangul doi, mare dregător, care avea în sarcina sa grajdurile domnești și organizarea paradelor militare de Bobotează și de Sfîntul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc și era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelină, ca boierii de prim rang. Avea în subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, și un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpărării de furaje pentru armată. Lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisŭ (Vasmer, Gr., 80). Reprezintă ceea ce era comes stabuli în organizarea medievală a Occidentului. – Der. comisoaie, s. f. (nevastă de comis); comișie, s. f. (înv., dregătoria marelui comis); comișel, s. m. (rîndaș de cai).

COMIS-VOIAJOR s. voiajor comercial. (E de profesie ~.)

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3^r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29^r; cf. LET. ȚR, 35^v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.