14 definiții pentru comis (rang)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în Evul Mediu, care avea în grija sa caii și grajdurile Curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.

comis1 sm [At: MOXA, ap. GCR I, 61/22 / A și: comis / Pl: ~iși / E: ngr ϰόμης, vsl комись] (Înv) 1 Scutier. 2 Persoană care are rang de comis1 (1). 3 Rang de mare dregător medieval în Moldova și Țara Românească, însărcinat cu îngrijirea cailor și grajdurilor curtii domnești 4 Funcția de comis1 (1). 5 Titlu de comis1 (1). 6 Perioadă în care se exercită funcția de comis1 (1)

comis3 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~iși / E: ger Kommiss (brot)] 1-2 Militar (1-2) român din fosta armată austro-ungară. 3-4 Persoană cu grad de comis3 (1-2). 5 Pâine cazonă.

COMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis.

COMIS1, comiși, s. m. (Învechit și arhaizant) Boier de divan care avea în sarcina sa grajdurile domnești. Comisul Huni și postelnicul Hrîncu îl tîrîră afară din luptă. DELAVRANCEA, A. 9. În rînd cu acestea veneau grajdurile, ambarele și șoaprele cu toate tacîmurile de drum, sub îngrijirea comișilor. ODOBESCU, S. A. 130. L-a făcut comis mai dăunăzi. ALECSANDRI, T. I 34.

COMIS1 ~și m. înv. Dregător care avea în grija sa caii și grajdurile curții domnești. /<ngr. kómis

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.

comis m. od. 1. (Marele), boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești; 2. rang de boierie. [Gr. bizantin KÓMIS, din lat. COMES (STABULI), mai marele grajdului (de unde și fr. connétable)].

cómis m. (mgr. kómis, d. lat. cómes, conte. V. comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V. rahtivan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comis1 (comandant roman, rang boieresc, rândaș) s. m., pl. comiși

comis1 (rang boieresc) s. m., pl. comiși

comis (rang boieresc) s. m., pl. comiși

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

comis (-și), s. m. – Dregător. – Mare comis, în vechea organizare socială, boier de rangul doi, mare dregător, care avea în sarcina sa grajdurile domnești și organizarea paradelor militare de Bobotează și de Sfîntul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc și era singurul boier de rangul doi care purta calpac de zibelină, ca boierii de prim rang. Avea în subordine un comis al doilea, boier de rangul patru, și un comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpărării de furaje pentru armată. Lat. comes, prin intermediul ngr. ϰόμης, cf. sl. komisŭ (Vasmer, Gr., 80). Reprezintă ceea ce era comes stabuli în organizarea medievală a Occidentului. – Der. comisoaie, s. f. (nevastă de comis); comișie, s. f. (înv., dregătoria marelui comis); comișel, s. m. (rîndaș de cai).

Intrare: comis (rang)
comis2 (pl. -i, c'omis) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis
  • comisul
  • comisu‑
plural
  • comiși
  • comișii
genitiv-dativ singular
  • comis
  • comisului
plural
  • comiși
  • comișilor
vocativ singular
  • comisule
  • comise
plural
  • comișilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comis, comișisubstantiv masculin

  • 1. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în Evul Mediu, care avea în grija sa caii și grajdurile Curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Comisul Huru și postelnicul Hrîncu îl tîrîră afară din luptă. DELAVRANCEA, A. 9. DLRLC
    • format_quote În rînd cu acestea veneau grajdurile, ambarele și șoaprele cu toate tacîmurile de drum, sub îngrijirea comișilor. ODOBESCU, S. A. 130. DLRLC
    • format_quote L-a făcut comis mai dăunăzi. ALECSANDRI, T. I 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.