3 definiții pentru comis (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comís5, ~ă a [At: BUL. COM. IST. I, 19 / Pl: ~iși, ~e / E: comite] Săvârșit.

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.

*comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă.

Intrare: comis (adj.)
comis1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis
  • comisul
  • comisu‑
  • comi
  • comisa
plural
  • comiși
  • comișii
  • comise
  • comisele
genitiv-dativ singular
  • comis
  • comisului
  • comise
  • comisei
plural
  • comiși
  • comișilor
  • comise
  • comiselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)