2 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

combiná [At: GHEREA, ST. CR. II 299 / Pzi: ~bín, (înv) ~néz / E: fr combiner] 1 vt A îmbina lucruri. 2-3 vtr A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. 4 vt (Fam) A plănui. 5 vr (Fam) A avea o relație cu cineva.

COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBINÁ, combín, vb. I. Tranz. 1. A uni (lucruri diferite), a îmbina, a împreuna, a potrivi. Combin nuanțele de albastru. 2. A uni (corpuri simple) printr-o reacție chimică, dînd naștere unui corp compus. ◊ Refl. Sodiul se combină cu apa. 3. (Familiar) A potrivi în gînd, a plănui, a chibzui. Combina, dispunea și prevedea totul cu precizia unui geniu militar. BART, E. 326.

combiná (a ~) vb., ind. prez. 3 combínă

combiná vb., ind. prez. 1 sg. combín, 3 sg. și pl. combínă

COMBINÁ vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.

COMBINÁ vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. [P.i. combín. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].

COMBINÁ vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ◊ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. (

combiná (combín, combinát), vb. – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. Fr. combiner.Der. combinabil, adj.; combinați(un)e, s. f. (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, s. n., din fr. combinaison; combinagiu, s. m. (Arg., crai, muieratic).

A COMBINÁ combín tranz. 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenții, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, lat. combinare

A SE COMBINÁ se combínă intranz. (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) A se uni printr-o reacție chimică, formând un compus. /<fr. se combiner, lat. combinare

combinà v. 1. a împreuna mai multe lucruri într’o ordine oarecare; 2. a calcula, a prepara: a combina un atac; 3. a se împreuna, vorbind de două sau mai multe corpuri chimice.

combínă sf [ At: TOM A, C.V. 342, ap. DA ms / V: ~báin sn, ~báină snf / Pl: ~ne / E: eg combine, rs кoмбaинь] 1 Mașină de lucru complexă care îndeplinește, simultan, mai multe operații. 2 (Îs) ~ minieră Mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. 3 (Îs) ~ muzicală Set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun. 4 (Îas) Sistem audio. 5 (Îs) ~ frigorifică Ansamblu frigorific alcătuit dintr-un frigider și un congelator.

COMBÁINĂ s. f. v. combină.

COMBÍNĂ, combine, s. f. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. ◊ Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificatoare audio) de înregistrare-redare a sunetului; sistem audio. [Var.: combáină s. f.] – Din engl. combine. Cf. rus. kombain.

COMBÁINĂ s. f. v. combină.

COMBÍNĂ, combine, s. f. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. ◊ Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio. [Var.: combáină s. f.] – Din engl. combine. Cf. rus. kombain.

COMBÁINĂ, combaine, s. f. Combină. Combaina sovietică, a nouă, De-azi-noapte i-a sculat. Nu se oprește. Și ce nu face! Seceră și plouă Cu grîne și adună voinicește. JEBELEANU, P. 83. – Pronunțat: -bai-.

COMBÍNĂ, combine, s. f. 1. Mașină complexă, de obicei acționată de un tractor, folosită ca mijloc perfecționat de muncă înagricultura mecanizată, care îndeplinește simultan mâi multe operații: seceratul, treieratul și selecționatul recoltei, adunînd boabele în saci, iar paiele în grămezi; părțile ei principale sînt: un aparat de tăiat, vîrtelniță, transportor, ventilator și site. Triumfătoare intră-n lan combina. BANUȘ, în POEZ. N. 46. 2. Mașină care execută simultan munca de tăiere a straturilor carbonifere, de spargere și de încărcare a cărbunilor. Introducerea combinelor de cărbune, care efectuează simultan tăierea, aruncarea și încărcarea cărbunelui, mecanizarea transportului subteran au dat posibilitatea să se creeze [în U.R.S.S.] mine cu mecanizare complexă cu un înalt nivel al muncii socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135.

Intrare: combină
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular combi combina
plural combine combinele
genitiv-dativ singular combine combinei
plural combine combinelor
vocativ singular
plural
combaină
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular combaină combaina
plural combaine combainele
genitiv-dativ singular combaine combainei
plural combaine combainelor
vocativ singular
plural
Intrare: combina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) combina combinare combinat combinând singular plural
combi combinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) combin (să) combin combinam combinai combinasem
a II-a (tu) combini (să) combini combinai combinași combinaseși
a III-a (el, ea) combi (să) combine combina combină combinase
plural I (noi) combinăm (să) combinăm combinam combinarăm combinaserăm, combinasem*
a II-a (voi) combinați (să) combinați combinați combinarăți combinaserăți, combinaseți*
a III-a (ei, ele) combi (să) combine combinau combina combinaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)