2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

combi sf [At: TOM A, C.V. 342, ap. DA ms / V: ~bain sn, ~baină snf / Pl: ~ne / E: eg combine, rs кoмбaинь] 1 Mașină de lucru complexă care îndeplinește, simultan, mai multe operații. 2 (Îs) ~ minieră Mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. 3 (Îs) ~ muzicală Set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun. 4 (Îas) Sistem audio. 5 (Îs) ~ frigorifică Ansamblu frigorific alcătuit dintr-un frigider și un congelator.

COMBÍNĂ, combine, s. f. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. ◊ Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificatoare audio) de înregistrare-redare a sunetului; sistem audio. [Var.: combáină s. f.] – Din engl. combine. Cf. rus. kombain.

COMBÍNĂ, combine, s. f. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. ◊ Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio. [Var.: combáină s. f.] – Din engl. combine. Cf. rus. kombain.

COMBÍNĂ, combine, s. f. 1. Mașină complexă, de obicei acționată de un tractor, folosită ca mijloc perfecționat de muncă în agricultura mecanizată, care îndeplinește simultan mai multe operații: seceratul, treieratul și selecționatul recoltei, adunînd boabele în saci, iar paiele în grămezi; părțile ei principale sînt: un aparat de tăiat, vîrtelniță, transportor, ventilator și site. Triumfătoare intră-n lan combina. BANUȘ, în POEZ. N. 46. 2. Mașină care execută simultan munca de tăiere a straturilor carbonifere, de spargere și de încărcare a cărbunilor. Introducerea combinelor de cărbune, care efectuează simultan tăierea, aruncarea și încărcarea cărbunelui, mecanizarea transportului subteran au dat posibilitatea să se creeze [în U.R.S.S.] mine cu mecanizare complexă cu un înalt nivel al muncii socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 135.

combínă s. f., g.-d. art. combínei; pl. combíne

combínă s. f., g.-d. art. combínei; pl. combíne

COMBÍNĂ s.f. Mașină de lucru care îndeplinește simultan mai multe operații. ♦ Mașină agricolă care execută simultan atât lucrările de secerat, cât și pe cele de treierat. ♦ Mașină care execută în același timp tăierea și încărcarea cărbunilor. [Pl. -ne, var. combaină s.f. / < engl. combine, rus. kombain].

COMBÍNĂ s. f. mașină de lucru complexă care efectuează simultan mai multe operații. ◊ ~ muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun.

COMBÍNĂ ~e f. Mașină complexă care îndeplinește într-un proces tehnologic mai multe operații. ◊ ~ agricolă mașină care execută simultan mai multe lucrări agricole (secerat, treierat etc.). ~ minieră agregat care execută simultan tăierea, spargerea și încărcarea minereurilor și rocilor. [G.-D. combinei] /<engl. combine

combiná [At: GHEREA, ST. CR. II 299 / Pzi: ~bín, (înv) ~néz / E: fr combiner] 1 vt A îmbina lucruri. 2-3 vtr A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. 4 vt (Fam) A plănui. 5 vr (Fam) A avea o relație cu cineva.

COMBÁINĂ s. f. v. combină.

COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBÁINĂ s. f. v. combină.

COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. și refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.

COMBÁINĂ, combaine, s. f. Combină. Combaina sovietică, a nouă, De-azi-noapte i-a sculat. Nu se oprește. Și ce nu face! Seceră și plouă Cu grîne și adună voinicește. JEBELEANU, P. 83. – Pronunțat: -bai-.

COMBINÁ, combín, vb. I. Tranz. 1. A uni (lucruri diferite), a îmbina, a împreuna, a potrivi. Combin nuanțele de albastru. 2. A uni (corpuri simple) printr-o reacție chimică, dînd naștere unui corp compus. ◊ Refl. Sodiul se combină cu apa. 3. (Familiar) A potrivi în gînd, a plănui, a chibzui. Combina, dispunea și prevedea totul cu precizia unui geniu militar. BART, E. 326.

combiná (a ~) vb., ind. prez. 3 combínă

combiná vb., ind. prez. 1 sg. combín, 3 sg. și pl. combínă

COMBINÁ vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.

COMBÁINĂ s.f. v. combină.

arată toate definițiile

Intrare: combină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combi
  • combina
plural
  • combine
  • combinele
genitiv-dativ singular
  • combine
  • combinei
plural
  • combine
  • combinelor
vocativ singular
plural
combaină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combaină
  • combaina
plural
  • combaine
  • combainele
genitiv-dativ singular
  • combaine
  • combainei
plural
  • combaine
  • combainelor
vocativ singular
plural
Intrare: combina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • combina
  • combinare
  • combinat
  • combinând
singular plural
  • combi
  • combinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • combin
(să)
  • combin
  • combinam
  • combinai
  • combinasem
a II-a (tu)
  • combini
(să)
  • combini
  • combinai
  • combinași
  • combinaseși
a III-a (el, ea)
  • combi
(să)
  • combine
  • combina
  • combină
  • combinase
plural I (noi)
  • combinăm
(să)
  • combinăm
  • combinam
  • combinarăm
  • combinaserăm
  • combinasem
a II-a (voi)
  • combinați
(să)
  • combinați
  • combinați
  • combinarăți
  • combinaserăți
  • combinaseți
a III-a (ei, ele)
  • combi
(să)
  • combine
  • combinau
  • combina
  • combinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)