4 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comanditare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: comandita] (Jur; cmr) Participare financiară la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit Si: comanditat1.

COMANDITÁRE, comanditări, s. f. Acțiunea de a comandita.V. comandita.

COMANDITÁRE, comanditări, s. f. Acțiunea de a comandita.V. comandita.

COMANDITÁRE s.f. Acțiunea de a comandita. [< comandita].

comandita vt [At: DA / Pzi: ~téz / E: commanditer] A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.

comanditár, ~ă smf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 422 / Pl: ~i, ~e / E: fr commanditaire] 1 (Jur; cmr) Asociat într-o societate în comandită și care nu răspunde de datoriile acesteia decât în limita aportului său. 2 Persoană care comanditează sau finanțează activitatea altcuiva.

COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă) A împrumuta unei persoane sau unei întreprinderi bani în schimbul unei participări la beneficii și fără a răspunde decît în limitele capitalului învestit.

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează. ♦ Finanțator. Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4.

COMANDITÁ vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].

COMANDITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].

COMANDITÁ vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (

COMANDITÁR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (

comanditár, -ă s. m. f. Persoană care comanditează, care finanțează ◊ „N-a existat nici un terorist în decembrie ’89 pentru că [...] descoperit și pedepsit, i-ar fi scos la iveală [...] pe toți ceilalți împreună cu comanditarii lor.” ◊ „22” 41/94 p. 3 (din fr. commanditaire; DN, DEX, DN3)

A COMANDITÁ ~éz tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer

COMANDITÁR ~i m. (în unele țări) Persoană care comanditează. /<fr. commanditaire

comandità v. a procura fondurile necesare unei întreprinderi comerciale, fără a lua parte la gestiunea ei.

comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită.

arată toate definițiile

Intrare: comanditare
comanditare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comanditare
  • comanditarea
plural
  • comanditări
  • comanditările
genitiv-dativ singular
  • comanditări
  • comanditării
plural
  • comanditări
  • comanditărilor
vocativ singular
plural
Intrare: comandita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comandita
  • comanditare
  • comanditat
  • comanditatu‑
  • comanditând
  • comanditându‑
singular plural
  • comanditea
  • comanditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comanditez
(să)
  • comanditez
  • comanditam
  • comanditai
  • comanditasem
a II-a (tu)
  • comanditezi
(să)
  • comanditezi
  • comanditai
  • comanditași
  • comanditaseși
a III-a (el, ea)
  • comanditea
(să)
  • comanditeze
  • comandita
  • comandită
  • comanditase
plural I (noi)
  • comandităm
(să)
  • comandităm
  • comanditam
  • comanditarăm
  • comanditaserăm
  • comanditasem
a II-a (voi)
  • comanditați
(să)
  • comanditați
  • comanditați
  • comanditarăți
  • comanditaserăți
  • comanditaseți
a III-a (ei, ele)
  • comanditea
(să)
  • comanditeze
  • comanditau
  • comandita
  • comanditaseră
Intrare: comanditar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comanditar
  • comanditarul
  • comanditaru‑
plural
  • comanditari
  • comanditarii
genitiv-dativ singular
  • comanditar
  • comanditarului
plural
  • comanditari
  • comanditarilor
vocativ singular
  • comanditarule
  • comanditare
plural
  • comanditarilor
Intrare: comanditară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comandita
  • comanditara
plural
  • comanditare
  • comanditarele
genitiv-dativ singular
  • comanditare
  • comanditarei
plural
  • comanditare
  • comanditarelor
vocativ singular
  • comandita
  • comanditaro
plural
  • comanditarelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comanditare

  • 1. Acțiunea de a comandita.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi comandita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

comandita

  • 1. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

comanditar, -ă comanditar comanditară

  • 1. (și) adjectival Persoană care comanditează sau, prin extensiune, finanțează.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: finanțator un exemplu
    exemple
    • Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4.
      surse: DLRLC

etimologie: