4 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMANDITARE, comanditări, s. f. Acțiunea de a comandita.V. comandita.

COMANDITARE, comanditări, s. f. Acțiunea de a comandita.V. comandita.

comanditare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: comandita] (Jur; cmr) Participare financiară la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit Si: comanditat1.

COMANDITARE s.f. Acțiunea de a comandita. [< comandita].

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

comandita vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: commanditer] A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.

comanditar, ~ă smf [At: ȘTEFĂNESCU, C. 422 / Pl: ~i, ~e / E: fr commanditaire] 1 (Jur; cmr) Asociat într-o societate în comandită și care nu răspunde de datoriile acesteia decât în limita aportului său. 2 Persoană care comanditează sau finanțează activitatea altcuiva.

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

COMANDITA, comanditez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă) A împrumuta unei persoane sau unei întreprinderi bani în schimbul unei participări la beneficii și fără a răspunde decît în limitele capitalului învestit.

COMANDITAR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează. ♦ Finanțator. Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4.

COMANDITA vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].

COMANDITAR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].

COMANDITA vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (

COMANDITAR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (

comanditar, -ă s. m. f. Persoană care comanditează, care finanțează ◊ „N-a existat nici un terorist în decembrie ’89 pentru că [...] descoperit și pedepsit, i-ar fi scos la iveală [...] pe toți ceilalți împreună cu comanditarii lor.” ◊ „22” 41/94 p. 3 (din fr. commanditaire; DN, DEX, DN3)

A COMANDITA ~ez tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer

COMANDITAR ~i m. (în unele țări) Persoană care comanditează. /<fr. commanditaire

comandità v. a procura fondurile necesare unei întreprinderi comerciale, fără a lua parte la gestiunea ei.

comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită.

*comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într’o societate în comandită.

*comanditéz v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fără a lua parte la gestiunea eĭ (cum aș face ca acționar).[1]

  1. .... fără a lua parte la gestiunea comanditei (societății comerciale). — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comandita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comanditez, 3 comanditea; conj. prez. 1 sg. să comanditez, 3 să comanditeze

comanditar s. m., pl. comanditari

comandita s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare

comandita (a ~) vb., ind. prez. 3 comanditea

comanditar s. m., pl. comanditari

comandita s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare

comandita vb., ind. prez. 1 sg. comanditez, 3 sg. și pl. comanditea

comanditar s. m., pl. comanditari

comandita s. f., g.-d. art. comanditarei; pl. comanditare

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMANDITÁR (< fr.) s. m. (EC.) Membru asociat al unei societăți comerciale care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor sociale ale societății numai pînă la concurența aportului său (în cazul societăților în comandită simplă) și numai prin plata acțiunilor sale (în cazul societăților în comandită pe acțiuni).

Intrare: comanditare
comanditare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comanditare
  • comanditarea
plural
  • comanditări
  • comanditările
genitiv-dativ singular
  • comanditări
  • comanditării
plural
  • comanditări
  • comanditărilor
vocativ singular
plural
Intrare: comandita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comandita
  • comanditare
  • comanditat
  • comanditatu‑
  • comanditând
  • comanditându‑
singular plural
  • comanditea
  • comanditați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comanditez
(să)
  • comanditez
  • comanditam
  • comanditai
  • comanditasem
a II-a (tu)
  • comanditezi
(să)
  • comanditezi
  • comanditai
  • comanditași
  • comanditaseși
a III-a (el, ea)
  • comanditea
(să)
  • comanditeze
  • comandita
  • comandită
  • comanditase
plural I (noi)
  • comandităm
(să)
  • comandităm
  • comanditam
  • comanditarăm
  • comanditaserăm
  • comanditasem
a II-a (voi)
  • comanditați
(să)
  • comanditați
  • comanditați
  • comanditarăți
  • comanditaserăți
  • comanditaseți
a III-a (ei, ele)
  • comanditea
(să)
  • comanditeze
  • comanditau
  • comandita
  • comanditaseră
Intrare: comanditar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comanditar
  • comanditarul
  • comanditaru‑
plural
  • comanditari
  • comanditarii
genitiv-dativ singular
  • comanditar
  • comanditarului
plural
  • comanditari
  • comanditarilor
vocativ singular
  • comanditarule
  • comanditare
plural
  • comanditarilor
Intrare: comanditară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comandita
  • comanditara
plural
  • comanditare
  • comanditarele
genitiv-dativ singular
  • comanditare
  • comanditarei
plural
  • comanditare
  • comanditarelor
vocativ singular
  • comandita
  • comanditaro
plural
  • comanditarelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comanditare, comanditărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a comandita. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi comandita DEX '09 DEX '98 DN

comandita, comanditezverb

  • 1. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

comanditar, comanditarisubstantiv masculin
comandita, comanditaresubstantiv feminin

  • 1. (și) adjectival Persoană care comanditează sau, prin extensiune, finanțează. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: finanțator
    • format_quote Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.